THE REAL PALIMPSEST

Sunt viata

2008-10-07T20:04:00.000+03:00

Am urechile înfundate …

Sunt o epavă roasă permanent de rugină …

Sunt Luceafărul pe care nu îl vei putea atinge niciodată …

Sunt frunza ruginie care îşi dă obştescul sfârşit într-o caniculară zi de octombrie …

Sunt fluturele care trăieşte doar o zi …

Sunt piatra pe care o arunci în mare …

Sunt mărul putrezit pe care l-ai păstrat în cămară …

Sunt vântul care te-a aruncat între stâncile amintirilor …

Sunt valul zbuciumat care te-a salvat şi te-a lăsat pe malul propriei conştiinţe …

Sunt lumina care te-a readus la viaţă …

Sunt melcul de mare care îţi aduce veşti de dincolo …

Sunt viermele care creşte în pântecul tău …

Sunt şoapta care nu te lasă să dormi …

Sunt insecta care te omoară fără să ştii …

Sunt cerneala care te sileşte să te duci la EA …

Sunt parfumul de tei care te îmbată …

Sunt sămânţa care se preface în floare din nisip …

Sunt ghimpele trandafirului pe care nu îl poţi îmbrăţişa …

Sunt iluzia trecerii suferinţei tale …

Sunt ecoul strigătului de ajutor care se pierde …

Sunt omul care nu te aude când plângi …

Sunt străinul care te sprijină atunci când cazi …

Sunt salcia la umbra căreia ai plâns când ai realizat că te-ai pierdut …

Sunt fructul urii lor …

Sunt ochiul care te va urmări şi dincolo …

Sunt gaura neagră în care mă vei arunca fără să am cale de întoarcere …

Sunt neliniştea care te cuprinde în întunericul viitorului nostrum …

Sunt chipul pe care nu ţi-ai dori niciodată să îl vezi …

Sunt dragoste, sentiment pe care nu îl vei mai putea simţi niciodată ….

Sunt aerul fără de care nu m-ai putea căuta …

Sunt noaptea care te obligă să îţi pierzi viaţa …

Sunt pământul pe care păşeşti zi de zi …

Sunt soarele care te încălzeşte …

Sunt lanul de grâu din care ai vrea să priveşti cerul mereu …

Sunt ploaia rece care te îmbolnăveşte de mine …

Sunt cartea pe care o deschizi atunci când vrei să te pierzi în cuvinte …

Sunt visul pe care încerci să-l retrăieşti atunci când adormi …

Sunt sufletul tău …

Sunt tot ceea ce eşti TU … Şi în plus , sunt viaţă …

Pescarus

2008-10-05T11:59:00.000+03:00

Cumplita toamnă ce se abate asupra mea îşi intră încet-încet în drepturi …

De data asta nu vei reuşi să mă ierţi pentru că nu te-am găsit …

Ploaia care cade necontenit spală greşelile făcute de NOI.

Cad spintecat de o lumină pe care nu o văd . Nu am curajul să te privesc. Păşeşti asemeni unui fluture de apă pe ochiul zbuciumat al bălţii tulbure, neliniştită ca o furtună pe mare ce goneşte pescăruşii …

Naufragiat pe insula pustie , mă trezesc ud până la piele, îmi şterg faţa plină de nisipul pietros şi greu al păcatelor LUI şi îmi oglindesc chipul diform şi îmbătrânit într-un ciob de lacrimă aproape evaporat de suflul trupului meu fără vlagă.

Privesc solitudinea locului şi pretutindeni mă văd . Fug către mine dar mă îndepărtez de tine. Stropii de gheaţă îmi îngreunează paşii … Curând voi fi nisip, risipit pe fundul mării atotpăstrătoare de comori, de valurile negre-verzui ale furtunii care mi-a distrus barca anost construită dintr-o coajă de nucă …

Sunt purtat peste marea învrăjbită împotriva mea de un pescăruş hoinar care-şi caută cu disperare cuibul precar; îşi caută casa … Solitar, cad asemeni unui fir de praf în ochiul EI şi mă înec în marea de lacrimi … Apa sărată îmi cuprinde plămânii şi pune definitive stăpânire pe ei … Mă zbat şi încerc să înot până la ţărm … O făptură marină îmi găseşte trupul mort şi mă duce la mal. În agonie simt picioarele spălate de aceeaşi apă sărată care sunt EU. Sunt condamnat să mă izbesc de pietre în eternitate. Sunt pedepsit să caut necontenit ieşirea în eternitate.

Stau pe o stâncă … şi aştept risipirea bancului de nisip ; degradarea mea se petrece de când m-am născut . În curând totul se va fi terminat. Plouă … Plouă neîncetat dar EU sunt uscat. Niciun strop din infinitatea TA nu m-a atins … Propria efemeritate organică îşi spune cuvântul … Plutesc în derivă deasupra TA şi îmi caut casa asemeni acelui pescăruş dezorientat şi orb …

Gust fin de scortisoara

2008-10-04T23:30:00.000+03:00

Gust fin de scorţişoară ; mireasmă subţire de brad; mă încolăcesc şi privesc fascinat luminile ochilor tăi . După fiecare clipire au altă culoare . Se schimbă odată cu tine. Nici TU nu mai eşti aceeaşi. TE privesc fascinat şi te cuprind. Trag aer în piept şi TE simt. M-ai pătruns până-n măduva oaselor.

Zăpada îmi apasă trupul dar încerc să rezist şi să nu mă mişc. De frică , nu mai respir. TU eşti cu mine şi acum nu îmi mai este frică de nimic. Nu mai sunt singur. EA ne călăuzeşte paşii , iar privirea zboară tot mai departe. M-am pierdut o dată cu tine în EL, iar TU eşti EL. Rătăcesc în neantul îngheţat, printre ţurţurii lacrimilor mele. Îmi ostoiesc setea de TINE bând din izvorul înţelepciunii LUI. Dorm învelit de căldura răsuflării LOR. Mă trezesc îmbătat de un alt EU şi reîncep căutările pe acelaşi drum ştiut deja , dar de fiecare dată altul …Cu fiece pas TE simt tot mai aproape iar EL din ce în ce mai departe. Am văzut lumina ochilor tăi şi m-am înecat în marea albastră. Înot alături de oamenii mării printre fosforescenţii corali prinşi de retina ochilor LUI. Verdele crud al algelor îmi adduce aminte de unde am plecat: de acasă. Şi atunci mă ascund în ziua de ieri ca să uit ce se va fi întamplat mâine. Închid ochii. Cerul e negru. Un văl greu şi un gust amar a pelin mă fac să uit de mine. În aer se simte dogoarea ce va veni dinspre sud. Aerul încărcat de parfum vechi mă ameţeşte şi mă pune la pământ , culcat între spicele grâului … Auriul contaminat de albastrul marin al ochilor tăi mă hipnotizează şi mă ţintuieşte printre firele mărunte ale ierbii abia ieşite de sub pătura împletită din ţesuturile tale moarte.

Mi se închid ochii dar nu vreau să adorm de frică să nu te (mă) pierd . Dacă adorm, voi mai şti să te aduc acasă?

Pentru prima dată am murit liniştit alături de tine …

Cubul de gheata

2008-10-04T20:07:00.000+03:00

Privirea ta mă încălzeşte , fizic … Casa-mi este însă de piatră ... un cub de gheaţă … Îl port mereu pentru că este al meu … Mă port mereu , pentru că asta m-ai făcut TU: un cub de gheaţă ce se poate sfârşi o data cu apariţia soarelui, o data cu apariţia TA … Pentru că Tu eşti Soarele meu şi pentru asta nu te voi putea avea niciodată … Dacă te-aş avea lângă mine ar însemna că EU ar trebui să dispar … Şi atunci , dacă EU m-aş topi cum aş mai putea să te simt , cum am putea fi din nou împreună ?

Chiar vrei să mă urmăreşti aşa la infinit? Vreau să te ating dar sunt silit să fug de tine pentru a te putea avea ….

Nu voi putea intra niciodată în casa ta …

Sunt un cub de gheaţă uitat în mijlocul deşertului sufletului tău … Tropicitatea lacrimilor tale îmi taie orice rază de speranţă … şi mă lasă pustiit şi gol … o putreziciune într-un lan de maci … Şi astfel , înconjurat de un roşu sângeriu , îmi plec capul înaintea TA …

TU mă colorezi şi tot TU mă faci uitare …

Mă ridici din nisip , din ochii mei şiroind toată dragostea mea şi mă împrăştii asemeni unui roi de fluturi spulberat de o ultimă boare de vară târzie într-un octombrie mohorât …

Mă cuibăresc în urechea TA şi îţi şoptesc cuvinte nedesluşite până acum de OM … Mă auzi , dar nu mă vezi … Mă simţi , dar nu mă poţi avea ….

TE petrec zi de zi , de cum apune Soarele şi până răsare Luna … Roşul puternic cândva devine acum un violet ce îmi ia ochii … Nu mai văd … Din nou , te pot simţi , ştiu că eşti lângă mine dar mâinile-mi sunt legate de furia ce zvâcneşte din casa TA.

În mijlocul unui câmp de maci , în genunchi, în faţa unui tei , mă (TE) rog … Plâng, dar nicio lacrimă nu îmi udă obrajii … Deschid ochii şi TE găsesc pe tine , stând pe unica creangă a teiului … Nu mă priveşti pentru că de fapt nu mă vezi … Privirea-ţi rece trece prin mine , sfidând orice lege , strivind orizonturile albăstrui-violete ale privirii mele … se izbeşte însă puternic de pereţii sufletului meu … Sunt reci … Tresari şi nu ştii ce se întâmplă … Auzi o şoaptă ca un cânt de greiere … Eşti dezorientată … Închizi ochii şi te laşi îmbătată de parfumul florilor de tei … Curând te-ai pierdut asemeni unui nor palid de vară pe cerul violet de octombrie , oglindit în roşul sângeriu al macilor …

Despre teama

2008-10-03T10:01:00.002+03:00

Frustrare … Teamă de început … Teamă de nou … Teamă de mine … Îmi este teamă să încerc să fac ceva pentru că nu ştiu dacă voi reuşi fără Ea … Ură ! Ură împotriva mea … Ură împotriva EI … Urăsc şi iubesc pe toată lumea deopotrivă … Vreau să depăşesc momentul , dar din nou , EA nu mă lasă să trăiesc … sau poate că este doar un presentiment pe care doar EU îl port cu mine zi de zi, clipă de clipă … Face parte din mine … Aş vrea să pot face mai mult decât să te privesc . Aş vrea să te ating , măcar pentru o clipă să-ţi simt sărutul fierbinte şi rece în acelaşi timp …

Timpul (re)găsirii mele , timpul (re)ţinut de tine în adâncul sufletului tău , în casa mea , este departe şi simt (iaraşi simt, m-am săturat să simt, vreau să devin o piatră rece căreia nu-i pasă nici de vânt, nici de ploi, nici măcar de viaţă) că nu îl voi ajunge niciodată din urmă …

Am avut azi de dimineaţă pe stomacul gol un sentiment aparte şi brusc am simţit că trebuie să-l înregistrez ...

pe virtuala coală albă ...

Am simţit pentru o clipă că mă prăbuşesc , lovit fără milă de dragostea ta … Apoi tot TU m-ai alintat cu un strop de ură într-un amestec ciudat cu dispreţ şi indiferenţă …

Mă lovesc mereu de acelaşi zid … clădit din tine …. De fapt TU eşti zidul meu … dintre mine si celălalt … În momentul în care te-am clădit din iubire , adăugând peste fiecare cărămidă câte un strop din sufletul meu , credeam că zidul, colosul, mă va proteja … Acum , aici, sufletu-mi este rece , precum cărămida peste care l-am pus EU … Doar EU sunt de vină că tu exişti ! Doar EU trebuie să te distrug , însă veninul tău dulce-amărui pe care îl iau zi de zi mă face să uit de mine şi de EI … Mă simt bine aşa cum sunt acum : singur …

Despre mersul pe valuri in picioare

2008-09-24T15:18:00.002+03:00

Bunicii mele, fostă învăţătoare ...

"A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta ."

Versurile mă înspăimântă. Acum trăiesc toamna dintr-o alta perspectivă, cea din faţa clasei, în calitatea de cadru didactic.
Am ales să "hoinăresc" pe acest drum, aşa cum odată, bunica mea avea şi ea oportunitatea de a alege cursurile Şcolii Normale.
Spiritul normalist al ethosului Liceului Pedagogic s-a cuibarit în mintea şi în sufletul meu, reamintindu-mi permanent cine sunt şi ce statut am: cel de educator.
Între zidurile Şcolii Normale am învăţat pentru prima dată ce înseamnă să fii un cadru didactic eficient, de primă mană şi cum să-ţi canalizezi toate forţele şi resursele pentru ca la sfârşitul actului educaţional să fi dat dovadă de profesionalism. Din punctul meu de vedere, în derularea actului învăţării, educatorul trebuie să dea dovadă de rigurozitate, tact şi înţelegere şi, nu în ultimul rând, de flexibilitate şi mai ales de dragoste. Căci, “dacă dragoste nu e, nimic nu e!”
Am încercat să mă sustrag ciclului firesc al vieţii. Aş fi vrut să nu se mai termine. Însă presentimentul că totul avea să se finalizeze curând, era prezent şi presant .
Am facut un mic ocol, către "rondul carierei" şi viaţa m-a adus aici. Am plecat din "dulcele târg al Ieşilor" şi am poposit , nu ştiu pentru câtă vreme, în Cetatea lui Bucur, mânat permanent de dorinţa de a profesa şi de a face o carieră didactică dintr-o motivaţie interioară puternică , ce sper că nu se va destrăma ca un vis după prima leafă.
Drumul meu iniţiatic abia a început. Acum sunt în faza de (re)(auto)cunoaştere. Calea pe care am ales să merg nu este uşoară. A fost vorba de dorinţa arzătoare de a profesa în domeniul pentru care m-am pregătit; un rol important l-a avut şi hazardul, dar, oricât ne-am opune, viaţa îşi urmează parcursul la nesfârşit, cu sau fără noi.
Şi eu încep să cunosc tainele "mersului pe valuri în picioare", însă caznele şi truda unui "om mare" nu le ştiu. Sunt novice. Va mai trece mult timp până când voi schimba statutul de iniţiat cu cel de iniţiator.
Doresc tuturor foştilor şi actualilor mei mentori succes în noul an şcolar, bate la uşă !

Fluture

2008-08-28T21:54:00.000+03:00

Lasă-mă să-ţi port paşii ... Ai încredere în mine ! Acum eu sunt sprijinul tău!

Mai ţii minte clipele acelea în care ne simţeam atât de bine ? Vara , la umbra stelelor şi la umbra teiului ... Era cald ... Erai TU !

Mă priveşti ca şi cum nu m-ai cunoaşte . Am crescut împreună . Ce se întâmplă, nu mai ştii cine sunt ? Sunt EU ! Eu, cel care are grijă de tine, aşa cum şi tu ai avut grijă de mine.

NU mai sunt mic!

Un august îngheţat de vară târzie ... Un fin praf de speranţă mă cuprinde şi cred că voi supravieţui şocului termic la care voi fi supus ...

Ce mici sunt oamenii mari pe langă copaci ....

Dar nu trebuie să mă descurajez . Eu voi fi întotdeauna un copil, doar un copil ... Voi fi copilul EI ...

Îţi mulţumesc că ai avut grijă de mine ...

Îţi mulţumesc că m-ai iertat şi că m-ai acceptat aşa cum sunt de fapt: singur ....

Îţi mulţumesc că m-ai primit în inima ta aşa cum am fost: gol .

Acum , sunt întreg datorită ţie .

Stau întins pe creanga unui tei; un tei bătrân , un tei înţelept , care mă învaţă toate tainele pământului ...

Mă hrăneşte cu seva lui. Frunzele lui mari îmi ţin de cald , iar florile lui mă hipnotizează pe zi ce trece ... Devin tot mai mult un alt EL ... Dar nu voi fi niciodată un EL autentic ... Voi reuşi să păstrez şi ceva din EU. Voi reuşi să te păstrez pe tine ....

O oră îmi pare un minut, o zi un an ...

Gata ! Am ajuns !

Creanguţa care m-a ocrotit până acum s-a transformat într-un ditamai copacul !

Simt că plutesc ! Poate m-am transformat în EL ?

Nu ! Crenguţa de fapt s-a rupt ! Dedesubtu-mi hăul mă aşteaptă ! Aş vrea să cad ! Să mă termin odată ! M-am săturat să plutesc de ici colo fără să prind rădăcini undeva !

Acum îmi aduc aminte ce am fost şi ce sunt de fapt : o boabă de polen luată de un fluture năstruşnic dintr-o floare de tei , dar fără să ştie de existenţa-mi nesemnificativă pentru EL ....

M-a purtat pe tot pământul doar o zi ! Doar atât : o zi! Dar mi-a fost de-ajuns ! S-a aşezat pe un ciorchine de flori de tei şi , când a fost timpul , teiul i-a cuprins trupul fraged şi pe loc un parfum ameţitor de flori de tei amestecat cu nuanţele roşii-gălbui ale aripilor fluturelui m-a cuprins ... Am ţipat , am încercat să-l salvez , să rup florile, dar ele creşteau la loc, parcă mai multe de data aceasta ... Dar era prea târziu pentru EL . Murise , sufocat de parfumul florilor de tei ....

Timpul

2008-08-23T00:03:00.000+03:00

Timpul … EL , mi-a făcut o vizită neaşteptată . Pentru un moment nu l-am recunoscut. A venit să o ia pe EA. Era acolo , lângă mine ! S-a oprit şi m-a privit , vrând să se asigure că trecerea-i va fi uşoară … Înalt, brun , cu ochii căprui , pătrunzându-mă până în cele mai adânci colţuri ale sufletului meu . M-a radiografiat instantaneu , fără ca eu să simt nicio durere …. Eram hipnotizat … De atunci îmi cunoaşte toate gândurile. Este alături de mine . Trăieşte deopotrivă cu mine în acelaşi trup. I-am permis acest lucru pentru că suntem una şi aceeaşi persoană , deşi , o lume ne desparte …

Nu m-am speriat atunci când a poposit în faţa mea , El , acelaşi El , care mi-a dat certitudinea că ne cunoaştem … M-a invadat într-o fracţiune de secundă , şi de atunci îl port mereu cu mine …

Vreau să te strâng în braţe … Vreau să adorm în poala ta ca odinioară ….

M-ai părăsit şi m-ai lăsat singur, pustiit , dezorientat în deşertul citadin , fără busolă … Busola mea eşti tu, dar dacă nu apari pe cer , de unde să ştiu încotro s-o iau ? Alerg ca o nălucă de colo colo , izbindu-mă de fiecare dată de un zid . Încerc să mă caţăr , dar braţele-mi sunt neputincioase … Şi atunci cad, şi mă afund tot mai mult în nebuloasa oraşului … Încerc să alerg şi să sparg zidul , dar constat cu stupoare şi dezamăgire că şi picioarele nu mai răspund comenzilor …. Închid ochii şi te privesc …

Ochii îmi sunt lipiţi , astfel încât nu văd pe unde calc …. Acum, celelalte simţuri mi s-au acutizat , astfel că îţi simt mirosul, îţi aud paşii pe nisipul fin într-o caniculară zi de vară … Vara …. Pe care o aştepţi în fiecare an cu atâta ardoare …

Trăiesc, acum când te-am găsit cu adevărat, alături de tine … Mă simt protejat , mă simt în siguranţă alături de tine . Ştiu că tu mă poţi apăra de EL. Ţi-am promis că nu te voi lăsa singură. Cu lacrimi în ochi ţi-am promis. Îţi mai aduci aminte ? Într-o seară mohorâtă de octombrie, într-o urâtă seară de toamnă târzie, atunci când toate amintirile prind viaţă odată cu fiecare frunză pe care o scutură vechiul tei … Atunci , când cocorii erau de mult plecaţi şi când parfumul florilor era doar în sufletul nostru… Atunci când ţi-am auzit glasul cu adevărat, pentru întâia şi ultima dată … Atunci când am simţit vibraţia vocii tale pe corzile inimii mele …. Atunci ţi-am promis că nu te voi părăsi … Atunci ţi-am promis că nu te voi lăsa singură niciodată . Mi-ai luat mâna şi mi-ai strâns-o … Nu ai mai avut puterea să o ridici şi să o săruţi … Nici nu te-aş fi lăsat să faci gestul … Nici eu pe a ta. Pentru prima dată m-am simţit neputincios şi fără vlagă … O moleşeală mi-a cuprins tot corpul . Aş fi vrut să mă răzvrătesc , aş fi vrut să nu te las să îmi spui că îţi este frică să fii singură …. Nu m-am putut stăpâni şi am plans cu toată fiinţa mea şi cu tot trupul meu … Departe de ochii tăi … Singur … Pe gresia rece care îmi trezea instinctul de conservare …

Acum, aş vrea să te aud din nou cum mă rogi să nu te părăsesc niciodată … Abia acum sunt conştient de jurământul făcut … Sper să îmi ierţi cele trei minute în care nu am fost lângă tine să te apăr … EA a reuşit să mă păcălească … O dată ! A doua oara o voi trage eu pe sfoară ! Sărută-mă ! Alintă-mă ! Nu mă părăsi ! Am nevoie de tine să îmi luminezi calea pe care abia am început a merge … Învaţă-mă “mersul pe valuri, în picioare” ! Ridică-mă atunci când cad … Iartă-mi stângăciile şi promit că întotdeauna voi privi înainte ! Dă-mi puterea de lăsa în urmă tot ce a fost cândva între noi doi şi vino alături de mine ! Trăieşte cu mine, în mine ! Acum este momentul ca TU să îmi promiţi că vei avea grijă de mine ca de propriul tău copil … Învaţă-mă cum să fiu copilul tău ! Ceartă-mă atunci când greşesc … Mângâie-mă atunci cănd fac ceva bine . Vindecă-mi rănile atunci când mă întorc din luptă . Sărbătoreşte alături de mine atunci când câştig . Promite-mi că vei fi TU cea care mă va proteja !

Nesfârşita iarnă a sufletului tău mă face să fiu permanent bolnav … Sunt bolnav de tine … Suferinţa mea zilnică eşti TU. Nu există leac împotriva acestei boli şi crede-mă că nu aş vrea să mă vindec vreodată . Mă complac în starea asta de neputinţă, zi de zi , din mizerabila mea viaţă de muritor … Pe lângă eternitatea TA , mă simt un gândac nesemnificativ … Repet: sunt bolnav ! Şi totuşi reuşesc să îmi alin suferinţa luând în fiecare zi, pe stomacul gol, o linguriţă cu siropul din inima ta … Şi e aşa de dulce … !!! Şi atunci , dimineaţa , când nimeni nu mă ştie , plâng … de durere şi de vindecare deopotrivă . Siropul tău dulce-amărui îmi inchide şi în acelaşi timp îmi adânceşte rănile … Dar medicamentul tău este unic şi are un ingredient secret, pe care nimeni în afară de mine nu îl ştie … Acel adaos secret eşti TU! Doar EU îl simt în fiecare zi , câte puţin , şi, atunci când te trezeşti în mine datorită căldurii făpturii mele şi EU încep să trăiesc . Câte puţin, încep să gust viaţa-mi amară , tristă şi rece. Acum, de când sunt bolnav , cămăruţa în care stau s-a însufleţit . Şi în cămăruţa mea îmi duc traiul până când TU vei veni să mă iei acasă …

Acasă … Unde este acasa ? Aici, nu ! Acasă este acolo unde eşti TU ! Acasă este acolo unde te simt ! Acasă este sufletul meu … Păcat că nu mi-ai lăsat şi cheia pentru a putea intra … acasă … Îmi este greu să o caut … Ai reuşit să o ascunzi aşa de bine înainte să pleci … Acum stau la poarta sufletului meu şi te aştept să vii, ca să îmi deschizi … Privesc pe fereastră, închid ochii şi mă imaginez ca fiind acasă … E cald şi tu mă alinţi cu trei flori de tei … E iarnă şi totuşi TU mi-ai dăruit flori de tei! Acasă la mine orice e posibil ! Şi totuşi sunt afară , langă pereţii îngheţaţi ai sufletului meu … Întoarce-te acasă cât poţi de repede ! EU te aştept să-mi deschizi …

Dă-mi trei minute

2008-08-02T15:14:00.000+03:00

Dă-mi trei minute ca să mor; să nu mă vezi; să nu ştii că nu mai pot; să nu-ţi lăcrămeze ochii când vezi că mă sufoc. Trebuie să fii tare! Trei minute care pot omorî, trei minute pe care nu le vei mai avea niciodată la dispoziţie … Te-am lăsat să te duci, TU, făptură efemeră, care mă priveşti de sus … Tânjesc după tine cu toată fiinţa-mi, ca după Luceafăr … Ştiu că de acum ne vom urmări ca Soarele şi Luna … Nu mai suport zbuciumul LUI în trupul meu. Mă opun, dar nu ştiu cât mai resist ! Vreau să-ţi simt atingerea caldă, vreau să-ţi aspir vorbele duioase, vreau să vorbesc cu tine, ia-mă de mână şi du-mă unde vrei!

Privesc hăul deasupra căruia stau … doar pentru trei minute …

La un moment dat nu mai văd nimic din tot ceea ce a fost … alb … sau poate o lumină … Oare cum e să vezi Lumina ? Acum nu pot să trăiesc din două motive: unul este EA, după care tânjesc, celalalt este Lumina. Acea scânteie care în ochii EI este un vulcan gata să erupă, dar care în lumina zilei este insesizabilă …

Vreau să te salvez dar tu nu îmi dai voie. Îmi spui că sunt prea mic. Mereu am fost prea mic pentru toate. Într-o zi am să te vizitez, şi atunci când te vei trezi la poarta ta cu mine, cu trei flori de tei în mână, vei fi mândră de izbânda mea: atunci vei şti că am ţinut minte drumul, că nu mai sunt mic.

Sunt îmbătat de mirosul tău. Nările-mi sunt inundate de un tsunami înmiresmat de parfumul tău. Vreau să culeg florile astea mici din copacul tău, pentru că astfel te pot avea … Deşi, dacă mă gândesc mai bine, acum, florile, de orice fel, şi-au pierdut mirosul . Sunt palide. Degeaba plouă …

Sunt egoist.

Mi se înfundă urechile şi nu te mai aud.

Stau surd în camera mea şi te privesc aşa cum eşti: goală, săracă, neputincioasă în faţa EI, răsuflând greoi, parcă pentru ultima dată … Eşti cu spatele la mine … Nu am să uit niciodată cum te-am mângâiat, stând deasupra creştetului tău, neştiind că e ultima oară când o fac.

Să pun o pătură peste tine să nu-ţi fie frig!

Ochiul nu mai zvâcneşte. Albastrul marin al cristalinului păleşte, se pierde din ce în ce mai mult cu fiece trei minute care trec. Îţi iau mâna, care încă mai este caldă, şi o sărut … A doua oară mi-e frică să te mai ating ! Mi-e greaţă să te ating aşa rece , de gheaţă …

Au mai trecut trei minute şi eu te privesc în continuare, ca pe un străin. Nu te mai recunosc!

Mi se umezesc ochii la gândul că acum eşti alături de EL şi nu de mine ….

Sa pastram Romania curata !!!

2008-07-29T16:40:00.001+03:00

Mai multe detalii pe www.umbrelaverde.ro

"Golurile existentiale" din amfiteatrele universitatilor iesene vor disparea

2008-07-11T22:25:00.001+03:00

Cu excepţia câtorva “erori”, tinerii absolvenţi ai Şcolii Normale de anul acesta, vor reuşi să umple “golurile existenţiale” din amfiteatrele universităţilor ieşene.

O listă completă a tuturor greşelilor din vocabularul curent al viitoarelor “domnişoare educatoare” şi “domni învăţători” ar fi greu de alcătuit. Cert este, că aceşti tineri, absolvenţi normalişti, care au fost “instruiţi” timp de patru ani astfel încât ei înşişi să poată modela minţile celor mici , nu au nici cea mai mică tangenţă cu ceea ce se numeşte limba şi literatura română.

Încercând să privesc această problemă cât se poate de obiectiv, aş putea spune că foştii normalişti n-au nicio vină . Spun asta pentru că nu puteau ei să influenţeze cătuşi de puţin, copii fiind, activitatea învăţătorilor sau a profesorilor pe care i-au avut în nişte sate din România ….

În acelaşi timp mă gândesc cu groază la copiii care vor intra pe mâinile acestor indivizi, incapabili să comunice corect în propria lor limbă … De o limbă străină nici nu mai vorbim … Este grav că generaţii întregi vor pleca din ciclul primar al învăţământului cu o bază informaţională eronată si cu o imagine de ansamblu distorsionată, inoculându-se ideea ca totul se rezumă la note … (ajungem din nou la expresia : “Scopul scuză mijloacele”).

Astfel, potrivit opiniilor publicate pe blogurile personale ale normaliştilor din promoţia 2004-2008, unul dintre motivele pentru care oraşul Iaşi reprezintă capitala culturală a României este “instituţia de cultură” “Moldova Mall”.

Iată cum începe un articol redactat de un elev de liceu: “Sunt trei opere. Fiecare dintre ele prezintă sentimentul iubirii … “ sau “[…] citind cartea ne vom forma singuri o opinie despre privind subiectul scrierii”. În următoarele rânduri aş dori să vă expun câteva dintre abaterile de la normele limbii actuale utilizate de către viitori învăţători: “devinea”, “o trire liberă”, “tatal lipsită de indulgenţă”, “ la o personalitatea”, “să-şi îndepărteza prietenii”, “ […] era un tânăr cu vâltori sufleteşti, simte şi el nevoia unei stăpâniri”, “ exprimându-şi bucuria apoi bucuria”, “se desfăşoară sărbătorile Iaşului, sărbătorindu-se zilele oraşului”, “ consider ca lucrul pe blog va fi foarte utilă în viitoarea mea carieră didactică”, “ elevii vor avea posibilitatea de aşi face”, “ Tulcea interbelică între cele două războaie”, “ profesorii […] pot fi ei însuşi”, “astăzi a fost o zi foarte importanătă şi totodată interesanătă”, “ când am intrat în interiorul clădirii”, “am început să mă plimb prin rafturile pline …”, “ iar după acea ne hotărâsem …”, “cel mai mult ma impresionat”, “soarta ei ma frapat”, “ a folosito”, “pentru al atrage”.

Tuturor absolvenţilor normalişti le urez success în posibila carieră didactică dar le fac totuşi o invitaţie: ori să repete ciclul primar pentru că au “ars” această etapă a formării, ori să urmeze următoarea adresă: www.dexonline.ro

“Prost sa fii, noroc sa ai … “

2008-07-08T18:21:00.002+03:00

Iata mentalitatea pe care o au unii si, în acelasi timp, iata expresia pe care se bazează …
De ce să îti consumi materia cenuşie harazita (sau nu) de Dumnezeu , când te poţi uita liniştit la « tembelizor » , cel mai simplu şi eficace mijloc de imbecilizare a populaţiei ... Telenovele , manele, bere , seminţe ... Vine bac-ul ...
Prin aceste mijloace simple de « culturalizare » se pregatesc viitorii învatatori si viitoarele « domnisoare educatoare » pentru « marele examen de (i)maturitate » ...
Unii trec ca « trenul prin gara » prin bacalaureat , exact cum au facut si in liceu ... Ba un trei la romana , ba un cinci la mate .... La examen la fel : treaca-mearga ... Important e ca treci .... Fie si cu cinci ....
Acesti indivizi care habar n-au cu ce se mananca viata , vor umple amfiteatrele facultatilor si te vor privi de sus, din postura de invatator/educatoare , chit ca nu stiu sa se iscaleasca sau sa redacteze o cerere ... De un CV sau o scrisoare nici nu mai vorbim ...
Comisii care inchid ochii si comisii « nasoale » .... In aceste doua categorii se impart profesorii care aleg sa supravegheze elevii la examenul de bacalaureat ... Este jenant ca un astfel de profesor (ma refer aici la cei din prima categorie) se poate numi profesor ... De fapt, prin « inchiderea ochilor » , indirect, sau poate chiar direct, incurajeaza copiatul ... Astfel ca , un elev care in liceu este de 4-5 se trezeste la bacalaureat cu o nota de 8-9 ... Si uite-asa , prin acest examen, ies la iveala adevaratele « genii » care in liceu nu au fost lasate sa se desfasoare ...
Hai sa fim seriosi : « Traim in Romania – tara tuturor posibilitatilor » ... Nu ar trebui sa ma mai mire nimic ... Si totusi ... Sunt izbit de nesimtirea unora dintre « colegi » si atunci trebuie sa reactionez ... Au baut , au dat bac-ul, l-au luat , si , desigur, s-au intors din nou la baut .... In Romania post-decembrista , copiatul nu mai este de mult o noutate ... Problema este ca acest fenomen ia amploare , datorita ministerului si universitatilor , care , in loc sa centreze invatarea pe formare si/sau acumularea de cunostinte si continuturi din domenii diferite, aceasta este asezata pe multicolorul piedestal al goanei dupa note ... Astfel ca , nu mai conteaza cum iei notele mari ci, sa le iei .... Scopul scuza mijloacele ...
Ceea ce tinde acum sa se dezvolte in aceasta oaza de latinitate inconjurata de o mare de slavism , este minunatul fenomen al cultului banului . In loc sa spunem « Ai carte, ai parte » vom spune « Ai bani , ai facultate » ... Si in fiecare an ies de pe bancile universitatilor tineri « absolventi » care nici macar nu stiu la ce universitate au studiat ...
In conditiile in care se desfasoara acum, examenul de bacalaureat va fi permanent « trecut » de catre cine are bani mai multi si pile mai mari ...

« X » sta si invata si, cu stupoare afla ca « Y » a dat « cateva » plicuri cu euro si a trecut bac-ul .... Atunci apare intrebarea : Oare , MERITA ???

Eu ma indrept spre prima statie ...

2008-06-28T23:11:00.000+03:00

“Ochii albastri-verzui ca apa de mare; rasuflarea greoaie a unui om obosit , trecut prin furcile caudine ale vietii, parul alb ca matasea aducand a ierni multe …
Privirea fixa ce striveste orizonturile albe si dese ... Licarirea ce paleste in ultima suflare a cristalinului marginit parca de ziduri groase ...” Ea ajunge la destinatie ... Eu ma indrept spre prima statie ...maturitatea ...

“Scoala , note, medii, incarligaturi caraghioase , de claun zbarcit ce isi scrie pe un colt de hartie numarul ce urmeaza sa-l rateze , numarul ce ii va schimba viata ....” Mi se taie rasflurea … Ultimele emotii din viata de adolescent rebel intra pe ultima suta de metri … Sa speram ca nu vor fi prelungiri …..

Incerc acum (re)invierea emotiilor ultimei inghitituri de oxigen , a ultimei imbucaturi de viata … “Traiesc … periculos … la limita pe care mi-am asumat-o ….”

Gala Premiilor Uniter - luni, 14 aprilie 2008, ora 20:15 pe TVR 1

2008-04-14T07:47:00.004+03:00

TVR 1 transmite şi anul acesta, în direct de la Teatrul Naţional din capitală, Gala Premiilor UNITER, eveniment ajuns la cea de-a XVI-a ediţie.

Gala Premiilor UNITER este unul dintre cele mai importante programe ale Uniunii, iniţiat şi coordonat de Ion Caramitru. Desfăşurată anual, începând din 1991, Gala acordă distincţiile Uniunii pentru fiecare an calendaristic încheiat.

Premiile UNITER se acordă pentru: cel mai bun spectacol, cel mai bun regizor, cel mai bun scenograf, cel mai bun actor, cea mai bună actriţă, critică teatrală, teatru radiofonic, teatru TV, debut. Pe lângă nominalizările făcute de juriul format din criticii Magdalena Boiangiu, Ion Cocora şi Doru Mareş, în 2008 Premiul de Excelenţă va merge către maestrul Radu Beligan.

Începând cu această ediţie, la propunerea juriului, premiul criticii pentru activitate curentă nu mai face parte din palmaresul premiilor UNITER. Se păstrează Premiul pentru întreaga activitate pentru critică şi istorie teatrală.

STOP CANCER !

2008-03-27T14:00:00.000+02:00

Expoziţie de fotografie “STOP CANCER” la Teatrul Naţional Bucureşti

2008-03-27T13:55:00.003+02:00

Bucureşti, 25 martie 2008: Galeria de Artă Pogany, din incinta Teatrului Naţional Bucureşti, găzduieşte în aceste zile expoziţia de fotografie STOP CANCER, a tânărului fotograf Cristian Movilă, fotoreporter al prestigioasei publicaţii The New York Times. Expoziţia marchează lansarea campaniei umanitare STOP CANCER a Fundaţiei Scheherazade şi beneficiază de sprijinul Primului ministru al României, Călin Popescu Tăriceanu; al Ministrului Sănătăţii, Eugen Nicolăescu; al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi al companiilor Enel şi Danone.

Expoziţia, prezentând 35 de fotografii realizate de Cristian Movilă, înfăţişând copii bolnavi de cancer, pacienţi ai Spitalului Marie Curie din Bucureşti, a impresionat inimile tuturor vizitatorilor. Fotograful a urmărit aceşti copii pe parcursul a doi ani, în diverse stadii ale vieţii lor, fotografiile lui reflectând într-o maniera emoţionantă tragedia reprezentata de cancerul juvenil. Expoziţia fotografică va fi deschisă până în data de 18 aprilie 2008 şi reprezintă doar debutul unui număr important de evenimente pe care Fundaţia Scherazade le va organiza pentru a promova cauza „STOP CANCER”.

“Trebuie să încurajăm implicarea statului, a societăţii civile şi a sectorului privat; trebuie să ne asumăm în mod colectiv responsabilitatea de a lupta împotriva cancerului juvenil. Acest lucru nu se poate face exclusiv de către stat; avem nevoie de susţinerea unei societăţi civile active, a persoanelor fizice şi al unui sector privat dinamic, deoarece aceştia sunt cei mai importanţi actori ai societăţii noastre. Este esenţial să ne unim eforturile şi să acţionăm cu un curaj si o rapiditate nemaivăzute şi nemaiîntâlnite până acum. Dorim să strângem 3,5 milioane de euro din donaţii până la sfârşitul anului 2008. Trebuie să ne promitem nouă că va veni ziua în care fiecare copil va putea fi vindecat, iar fără acţiuni, promisiunile noastre vor fi doar vorbe in vânt”, a declarat Wajiha Haris, Preşedinta Fundaţiei Scheherazade.

Campania STOP CANCER urmăreşte conştientizarea opiniei publice asupra cancerului juvenil. Anual, peste 200.000 de copii sunt diagnosticaţi cu cancer în întreaga lume. Statisticile din România arată că în fiecare an, aproximativ 500 de copii sunt diagnosticaţi cu cancer, aproape 10 copii la fiecare 100.000 de copii români cu vârsta cuprinsă între 0 şi 19 ani suferind de această maladie.

Deschiderea expoziţiei de lansare a campaniei STOP CANCER, care a avut loc joi, 20 martie 2008, la Galeria de Artă Pogany, s-a bucurat de prezenţa a peste 500 de invitaţi, printre care s-au numărat personalităţi precum Cristian Mungiu, Oana Cuzino, Mihaela Vosganian, Daniela Nane, bine cunoscuţi oameni de afaceri şi oameni de marcă ai vieţii diplomatice. Dintre personalitaţiile importante prezente la eveniment s-au numărat Matteo Codazzi, Preşedinte Enel şi sponsor principal; Jacques Ponty, Manager General Danone, Catalin Cretu de la VISA International; Peter Weiss, Preşedintele ABN AMRO Bank; Shahmir Khaliq, Preşedintele Citibank; Vinod Nambiar, Preşedintele Colgate; Ilona Ciausoiu, Preşedintele PHILIPS; Ugur Kayali de la Arctic; Alex Şerban, Partener în cadrul Şerban şi Musneci; Mariela Neagu, Secretar de Stat la Autoritatea Naţionala pentru Protecţia Drepturilor Copilului; Excelenţa Sa Japp Werner, Ambasadorul Regatului Ţărilor de Jos; Excelenţa Sa Marta Moszczenska, Ambasadorul Canadei; Machiel Salomons de la Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi; Benoit Blarel, Reprezentantul Băncii Mondiale; Excelenţa Sa Ambasadoarea Simona Mikulescu; Cristina Helwig, soţia Ambasadorului Danemarcei; Tesca Barnett, soţia Ambasadorului Marii Britanii; Petr Dokadal, Ambasadorul Cehiei; Jan Sorensen, Ambasadorul Naţiunilor Unite; Dna. Mancini, soţia Ambasadorului Italiei.

Campania umanitară „STOP CANCER” iniţiată de Fundaţia Scheherazade are drept scop conştientizare opiniei publice asupra importanţei diagnosticării precoce a cancerului la copii, precum şi strângerea de fonduri pentru dotarea Spitatului Marie Curie cu aparatura necesară diagnosticării încă din fazele incipiente a cancerului juvenil.

Fundaţia Scheherazade a fost creată în mai 2007, la iniţiativa Preşedintelui Wajiha Haris. Misiunea fundaţiei este să ajute copiii, indiferent de condiţia lor socială, rasă sau religie.

Fundaţia Scheherazade:

Persoană de contact: Ioana Ştruteanu

Nr. telefon: 0729. 555.058

E-mail: fundatiascheherazade@gmail.com

Website: www.stopcancer.ro

Despre bani

2008-02-28T23:12:00.001+02:00

CODUL PENAL

2008-02-28T23:09:00.000+02:00

Viziunea lui George Carlin despre BATRANETE

2008-02-08T09:07:00.000+02:00

Constientizati ca singura data in viata cand ne place sa "imbatranim" este in copilarie? La mai putin de 10 ani, suntem asa de incantati de asta, incat gandim si in fractiuni de an.
"Cati ani ai?" "Am patru ani si jumatate!" Nu vei spune niciodata ca ai 36 ani ...si jumatate. Da, dar ai patru ani si jumatate... Asta e diferenta!
Ai ajuns adolescent, acum nu te mai pot opri. Sari de bunavoie la numarul urmator sau chiar putin mai departe.
"Cati ani ai?" "O sa am 16!" Poate ca ai 13, dar vei avea 16! Si vine si cea mai grozava zi din viata ta.... ai 18. Chiar si cuvintele suna ca o ceremonie: ai devenit major, ai 18 ani! YESSSS!!!
Apoi, faci 30. Oooohh, ce se intampla aici? Parca ai fi lapte batut! Ala "se face" si e numai bun de aruncat, nu mai e amuzant, te-ai acrit. Ce nu e in regula? Ce s-a schimbat?
Ai DEVENIT major, FACI 30, MERGI PE 40. Whoa! Pune frana, o iei razna. Pana sa bagi de seama, AJUNGI de 50 si toate visele s-au spulberat.
Dar, asteapta!!! IMPLINESTI 60. Nici tu nu credeai ca vei face si asta!
Deci: DEVII major, FACI 30, MERGI pe 40, AJUNGI de 50 si IMPLINESTI 60.
Asa viteza ai luat, incat ATINGI 70. Dupa asta este "de pe o zi pe alta": astepti "SA O DUCI PANA MIERCURI".
In varsta de 80 ani, fiecare zi e un ciclu complet: O TII pana la pranz, AI PRINS si 4:30; AI AJUNS si seara asta. Si nu se opreste aici !
In anii 90, o iei usurel inapoi: "Abia am avut 92"
Apoi se intampla cel mai straniu lucru: dupa 100, devii iar copil "Am 100 si ...jumatate! "
Va urez tuturor sa prindeti 100 si jumatate cu sanatate!

To my love ...

2008-01-25T23:10:00.000+02:00

"O Mare e Tu" - Dulce Pontes & Andrea Bocelli (PERFECT)

2008-01-22T01:06:00.000+02:00

Andrea Bocelli

Timbaland ft. One Republic - Apologise

2008-01-21T23:47:00.000+02:00

2008-01-09T11:26:00.000+02:00

Spectacolul de teatru şi filmul de artă “nu sunt pe cale” de a fi ştrangulate, ele şi-au dat obştescul sfârşit sub presiunea televiziunii şi, mai de curând, a internetului. Şi, în plus, voi merge mai departe în acest eseu, aducând în discuţie influenţele devastatoare, nimicitoare ale televiziunii asupra omului, şi în special asupra copilului.
Pentru început, să inventariem posturile româneşti de televiziune care oferă spectacole de teatru sau filme de artă!. Grila de programe pentru posturile TV din Romănia este, din acest punct de vedere, elocventă: în afara postului TVR Cultural, niciunul dintre canalele de la noi nu riscă o scădere a reiting-ului difuzând astfel de programe.
Haideţi acum să tragem o raită prin oraş! Câte cinematografe mai există în “dulcele târg al Ieşilor”, (cândva) capitala culturală a României? Cel din Copou a dispărut, transformat, dacă nu mă înşel, într-un club de distracţie tip disco, Cinema “Tineretul”s-a pierdut în neantul tranziţiei, la “Dacia” rulează, din lipsă de audienţă, doar o dată pe săptămână, în week-end. Ce-a mai rămas? Cinema “Victoria” şi “Republica”. Dar care sunt ofertele? Mai nou a apărut “Glendale Multiplex Moldova Mall” a cărui ofertă este identică cu a oricărui post de televiziune comercial.
Din fericire, în perioada 16-21 martie 2007, are loc Festivalul Filmului Francofon organizat de Centrul Cultural Francez, Cinema “Republica” şi Casa de Cultură “Mihai Ursachi”. Dar, în afară de câţiva împătimiţi ai filmului francez âi de cei care au aflat din timp de “ofertă”, câţi dintre români îşi strică week-end-ul ( eventual o ieşire la iarbă verde cu grătar, mici şi manele) mergând la un spectacol de acest gen?
Revenind la tema eseului, grav este că, doar în 17 ani de la liberalizarea pieţei audio-vizualului, asistăm la apariţia şi în România a noii generaţii care, fizic şi simbolic, “creşte cu televizorul”, o generaţie a cărei formare este mediată, în principal, de televiziune, de “semnele televiziunii” şi mai puţin de “semnele culturii scrise”, de carte îndeosebi. Televizorul este un furnizor de “modele culturale” şi stil de viaţă mai puternic decât şcoala, familia şi cultura cărţii. Televiziunea a devenit atotputernică în zilele noastre şi, din nefericire, a dat naştere unui produs deviat de la modelul uman definit prin cultura scrisă. Este vorba de “video-copiii” cum îi numeşte Giovanni Sartori în cartea sa “ Homo Videns. Imbecilizarea prin televiziune şi post-gândirea ( Ed. Humanitas, 2005). Autorul cărţii trage un semnal de alarmă asupra acestui grav fenomen social, asupra acestui flagel care acum a cuprins şi România.
Tabloul pe care îl oferă sondajele de opinie este sumbru: toţi elevii sunt în contact cu televizorul şapte zile pe săptămână, iar procentul celor care citesc cărţi scade dramatic, lectura reducându-se preponderent la fragmentele literare cerute de programa şcolară. Să mai vorbim de spectacole de teatru sau despre filmul de artă?
Sunt convins că televiziunea ( care se adresează, în special, ochiului, vederii, iar “vederea nu înseamnă cunoaştere”), pe termen lung, va modifica modul nostru de a ne raporta la lume, de a cunoaşte, de a gândi. Civilizaţia umană s-a bazat, în esenţă, pe scris şi citit, două activităţi care au structurat gândirea într-un anume fel. Acum , copiii “deschid ochii” asupra televizorului, înainte de a învăţa să scrie şi să citească. În timp, gândirea lor se va structura altfel, în funcţie de primatul imaginii, de montajul fragmentat, de schimbarea cadrelor şi a perspectivelor şi de toate celelalte elemente ale sintaxei TV. Televiziunea în exces duce, inevitabil, la “splălarea creierului”, la superficialitate, la lipsa de opinie ( ea este prefabricată şi oferită la pachet), la imbecilizare sigură şi temeinică şi, implicit, la manipulare. “ Omul nou” format de era telecomenzii va rămâne la stadiul de copil alimentat cu un surogat de cultură şi, mai rău, cu hrana gata mestecată. Televiziunea este castratoarea imaginaţiei ( pentru că doar cuvântul naşte cuvânt), duce la o comoditate sterilă şi transformă, încă din faşă, spiritul în legumă. Televiziunea provoacă o adevărată mutaţie genetică, după opinia aceluiaşi autor citat mai înainte; copilul, asaltat de fluxul tehnologic care îl copleşeşte, nu mai poate comunica normal. Modul lui de comunicare tinde spre primitivism, nu mai operează cu simboluri-cuvinte, ci doar cu imagini, frânturi şi maimuţăreli. ( Acum înţeleg de ce societăţile occidentale pun atât de mare preţ pe “cursurile” de comunicare: pentru că ei sunt deja imbecilizaţi de televiziunea comercială! La noi pericolul este şi mai mare pentru că vine după un vid informaţional din epoca ceauşistă , iar românii sunt “înfometaţi” de nou, virtual şi senzaţional de care au acum parte din plin!).
Lectura a devenit o îndeletnicire de nişă, dar se uită că ea, ca şi o bună ecranizare sau un spectacol de teatru, are, în primul rând, rol educativ: învaţă ce sunt omenia, generozitatea, bunul simţ, respectul faţă de sine şi faţă de ceilalţi, îl face pe om responsabil. În plus, lectura are şi efect terapeutic: te curăţă pe dinăuntru de aluviunile acumulate peste zi.
Din păcate, televiziunea este principalul formator al scalei de valori a copiilor, mai ales prin cultivarea în prim plan a sistemului de valori mediatice: vedetismul, sexualitatea, lipsa de scrupule, plăcerile vieţii, vulgaritatea, senzaţionalul, îmbogăţirea. Televiziunea promovează un tablou confuz de principii în care valorile “materiale”, vedetismul şi divertismentul ieftin eclipsează valorile intelectuale.
Un alt argument? O observaţie care m-a pus pe gânduri. Uitaţi-vă, de curiozitate, în revistele de design pentru interior! Veţi vedea că, în spaţiul, genial şi elegant organizat,de specialiştii în materie, îşi găsesc firesc locul televizorul cu plasmă, şemineul, DVD-player-ul, computerul, laptop-ul. Dar unde este biblioteca? Sau… măcar raftul cu “almanahe.

2008-01-05T00:54:00.000+02:00

Mai întâi de toate, este interesant … Putem avea o discuţie lungă despre Alzheimer. Sunt multe motive, de la motive naturale sau fizice, totul pornind de la aluminiu, până la elementele care se găsesc în apă, până la alte substanţe chimice care se găsesc în viaţa noastră de zi cu zi, însă nu ele determină Alzheimerul.
Doar se întâmplă ca acestea sunt mult mai prezente la cei cu Alzheimer.
Alzheimerul are de-a face cu interdimensionalitatea, cu mersul printre lumi, printr-o dorinţă de expansiune, pentru a explora celelalte tărâmuri, însă uneori-aşa cum înţelegeţi voi- le cauzează suferinţă celor de pe Pământ. Majoritatea timpului, cei care experimentează Alzheimerul, când pare că sunt în procesul de uitare, călătoresc interdimensional. Şi, ei se distrează! Nu este foarte bine pentru corpul şi mintea lor de aici , însă ei merg înafară şi testează alte dimensiuni. Adesea, revin în tărâmurile învecinate Pământului, pentru a explora cum va fi când vor face tranziţia.
Nu este o condiţie necesară, dar din nou, este un gen de conştiinţă – nu vrem să-l denumim virus, nu este cuvântul potrivit- ci o afectare a conştiinţei.
Ei sunt şi pionierii care se aventurează multidimensional, când încă sunt în corp. Aşa că, NU o priviţi ca pe ceva negative, cu toate că atunci când vedem un părinte sau un prieten cu Alzheimer, este foarte dificil de acceptat, uneori.
Când eşti prezentă cu EA, când mergi să o vizitezi, de exemplu, se întămplă ceva nostim. Te alături ei, în starea de conştiinţă interdimensională sau expansionată.

Când vorbiţi cu cel care are Alzheimer, nu vorbiţi ca unui idiot. Nu-I vorbiţi ca şi cum ar fi prost. Ei există multidimensional. Alăturaţi-vă lor în experienţa multidimensională, însă puţin diferit. Fiţi foarte prezenţi în corpul vostru, respiraţi, fiţi în ACUM şi apoi extindeţi-vă energia, pentru a vă întâlni cu a lor! Mergeţi într-o călătorie cu ei ! În general , ei ies din corp. Ei părăsesc momentul de ACUM şi pleacă în călătoria lor. Vă puteţi alătura lor, însă rămâneţi în momentul ACUM.

2007-11-27T21:40:00.000+02:00

Ochii albastri-verzui ca apa de mare; rasuflarea greoaie a unui om obosit , trecut prin furcile caudine ale vietii, parul alb ca matasea aducand a ierni multe …
Privirea fixa ce striveste orizonturile albe si dese ... Licarirea ce paleste in ultima suflare a cristalinului marginit parca de ziduri groase ... Privirile zboara in toate directiile incercand sa se agate de ceva ... de cineva ... Implorand mila , iertare ... Linistea dinaintea furtunii ... Impacare cu ceilalti , impacare cu sine , impacare cu moartea ...
Chipul de neinchipuit , inuman , plin de riduri , chipul care nu schiteaza niciun sentiment , nicio senzatie ... Chipul mortii ... Chipul mort ... Privirea moarta ... dezorientata in hiperspatiul mental , in permanenta cautare a Lui .... un rau de lacrimi se revarsa din marea secata de EA , de EL, de MINE , de NOI, de VOI ... Ochii larg deschisi ma fixeaza si ma tin incatusat cu o forta pe care nu am mai intalnit-o !!! Incerc sa ma desprind de EA , sa fug , dar picioarele-mi sunt lipite de pardoseala cleioasa ca melasa ... Ochii impaienjaniti de nesomn si de durere , de ganduri ascunse , de nelinistea drumului pe care trebuie sa il urmeze ... Singur(a) , acolo in pat, IL simt din ce in ce mai puternic ... Stiu ca nu mai este mult si va veni ... EA ... EL ...
Nu mai am scapare !
Sunt mort !
Traiesc prin EA / EL .
Trupul prezent aici este absent acolo . Sufletul absent aici este prezent acolo.
Ura , dragostea . (Ne)linistea. Impotrivirea . Toata viata este trecuta prin fata ochilor MEI , dar fara niciun efect. Sunt de neatins. Nu mai simt nimic, nu mai cred nimic, nu mai vreau nimic. Vreau sa fiu alaturi de EL !!!
Singurul mijloc de comunicare este privirea : teama , regret .
Bataile inimii se accelereaza , globul ocular zvacneste, explodeaza ... Sangele circula in vene cu o viteza ucigatoare . Si totusi , nu pot sa imi misc mainile , picioarele , trupul .
In loc de cuvinte , scot niste sunete nedeslusite pana acum. Nu ma mai poate intelege nimeni . In loc de iubire ofer ura . In loc sa ofer ajutor, EU ma razbun . In loc sa fiu alaturi de TINE , eu ma indepartez . In loc sa te apreciez , EU te dispretuiesc .
TE URASC !!!
Din nou , acea privire golasa ce zboara de ici colo , zdrobind amintirile , punandu-le la zid si exterminandu-le .
Nu mai stiu cine este EA . Nu mai stiu cine este EL. Nu mai stiu cine sunteti VOI. Nu mai stiu cine sunt EU ...
Nu sunt facut din timp !
Trupul meu nu se imparte in secunde , minute, ore, zile, saptamani , luni , ani , decenii , milenii sau secole.
Eu sunt doar un om ...
Eu sunt unic si nimic si nimeni nu ma poate inlocui , nu ma poate readuce la ceea ce am fost candva ... Am murit , mor , si voi muri permanent , cu fiece secunde ce trece pe langa mine , pe langa tine ... Mor la fiecare clipire a ochilor tai . Mor o data cu rasuflarea ta . Mor la fiecare pas pe care il faci . Mor atunci cand ma privesti ....
Nu ma ocoli . Nu ma ignora . Nu ma dispretui. Nu ma rani. Nu ma ajuta. Nu ma plange atunci cand mor . ...

2007-11-23T07:19:00.000+02:00

Cativa stropi de ploaie cad pe obrajii EI ... simt cum pielea fetei EI se distruge, de parca ar fi o ploaie de acid ... NU vreau sa o pierd asa ca o acopar cu trupul meu ... dar sunt prea mic pentru a o putea apara de ura LUI ... simt cum stropii acizi imi descompun fiecare celula a trupului meu , simt cum sangele siroieste peste ochii EI lipsiti de orice emotie , de orice suferinta ... Simt cum bucati mici din carnea mea se detaseaza de mine ... Simt cum organele mele vitale isi inceteaza orice activitate intrand parca in hibernare ... Simt cum ma pierd in fiecare strop , si celulele mele nu ma mai recunosc ... Ma resping ... In curand nu o sa mai fiu ... O sa fie doar EA si atunci cand eu voi fi dispersat in mii si mii de celule (moarte) mi se va implini visul de a fi peste tot ...

2007-11-22T00:05:00.000+02:00

Este 02:50 . m-am trezit brusc si nu mai pot sa adorm . pisica, si ea chioara de somn ma priveste cu ochii albastri , impaienjeniti (doar a dormit toata dupa-amiaza), nedumerita. Ma gandesc la ce va fi azi . este liniste. O liniste apasatoare ... aproape ca o aud pe EA cum respira in somn, noapte ... Sau poate ca mi se pare . Ea nu traieste . Decat prin mine . Poate ca vreau eu sa o aud cum respira cand de fapt EA nici nu exista cu adevarat . EA traieste doar in mintea mea ! Eu am creat-o ! este o noapte ingrozitoroare, sufocanta ! Dar nu din cauza caldurii , ci din cauza ... Din cauza LUI! El a vrut ca aceasta noapte sa fie una de cosmar ! Nu am inchis un ochi pana acum ! Ma gandesc mereu la cine sunt, ce sunt, si pentru ce sunt aici ... Nu stiu prea bine ... Stiu doar ca intr-o zi voi gasi raspunsul, scris pe o foaie ingalbenita de timp, de ploi, de soare , de stele si de luna ... o foaie care tine in textura ei toate secretele vietii mele ... Poate ca o am chiar acum in fata mea dar nu vreau sa o vad ... Sau poate ca nu acum este timpul ...

2007-11-21T09:21:00.000+02:00

Azi ma simt altfel, ma simt diferit … nu stiu … pur si simplu azi sunt diferit fata de cum eram ieri … oare in fiecare zi suntem alte persoane … si daca da , ce anume ne determina sa ne schimbam … ??? eu sunt multumit cu ceea ce sunt … desi as fi putut sa cer mai mult de la viata … nu vreau sa fiu altul … daca as fi altul nu as mai sti unde este EA , nu voi sti cum sa ajung la ea … sau poate ca sufletul este acelasi, poate ca suntem diferiti ca aspect …
Nu-mi fac griji: oricum o sa fiu altul peste cativa ani … Poate ca am sa reusesc sa scriu acea carte de care vorbea si MC … uneori ma visez ca un tip cu bani, cu masini , cu vile , director al unei afaceri de succes … si brusc inchid ochii si ma vad asa cum sunt de fapt : singur! Pe tot pamantul eu sunt doar o pietricica aruncata de ici colo de picioarele celor multi si mari …
Timpul le vindeca pe toate ! Nu cred ca timpul va reusi sa vindece durerea EI, nu cred ca timpul o sa poata sa astupe golul prin care EU ajung in realitate … desi eu mor de fiecare data cand vreau sa ma trezesc …si traiesc atunci cand vreau sa dorm …respir greu , nu am pofta de mancare , nu mai am pofta de EU … tare mi-ar placea sa adorm undeva , intr-un colt al vreunui cartier fara sa stie cineva unde sunt si cine sunt … este partea cea mai frumoasa a vietii: sa dormi si sa visezi ca traiesti ! Si simt ca lucrul acesta imi scapa ! E clar ! Nu pot sa dorm !!! Oare gandul ca EA nu exista nu ma lasa sa dorm? Sa fie EL cauza tuturor nerealizarilor mele ??? NU! El ma lasa sa fac ceva : ma lasa sa nu fac nimic ! (dar fac ceva , in ciuda lui, fac ceva despre care el stie ca nu ma poate opri: scriu!)

2007-11-20T07:31:00.000+02:00

Cum ar fi ca intr-o dimineata sa te trezesti si sa nu stii unde esti si cine esti ? Cum ar fi sa te uiti in oglinda si sa nu te recunosti ? Cum ar fi sa nu stii ce esti ? Cum ar fi sa mergi pe strada si sa nu cunosti pe nimeni ? Cum ar fi daca nu ai fi tu ??? Cum ar fi daca , in loc sa poti sa mergi , ai fi imobilizat , legat de maini si de picioare intr-un pat ? Cum ar fi daca ai simti ca poti sa zici ceva dar , de fapt nu poti sa vorbesti ? Cum ar fi daca nu ai fi tu ? Cum ar fi daca nu ai putea sa razi , sa zambesti , sa te bucuri , si, in schimb ai putea doar sa plangi si sa fii trist ? Cum ar fi sa fii singur ? (adevarul e ca ne nastem si murim singuri) Chiar, cum ar fi ? Cum ar fi daca nu ai putea sa respiri si te-ai sufoca tot timpul ? Cum ar fi daca nu ar exista timp si daca ai trai infinit ? Oare nu te-ai plictisi ? Cum ar fi daca nu ai fi tu ?

2007-11-19T00:33:00.000+02:00

Mi-e greata ! Mi-e greata de lumea in care traiesc, mi-e greata cand ma gandesc ca daca ma opresc din a nu face nimic (repet, fac totusi ceva : scriu!) devin una si aceeasi persoana cu El! Care nu ma lasa sa mananc, nu ma lasa sa dorm, nu ma lasa sa ma plimb, nu ma lasa sa citesc, nu ma lasa sa ma uit la tv, ma lasa doar sa nu fac nimic ! dar eu vreau sa fac ceva ! mai bine ma nasteam mai devreme ... da ! mi-ar fi placut sa ma fi nascut cand as fi vrut eu ... dar nu s-a putut !
Traiesc ! Mor ! Iar traiesc , iar mor ... traiesc atunci cand infloreste zarzarul, mor atunci cand se scutura frunzele nucului ... traiesc cand se naste un om , mor cand dispare din viata un om; traiesc cand aud oameni razand, mor cand ii aud plangand; traiesc cand vad doi pusti tinandu-se de mana, mor cand vad doi oameni lasand intr-un colt verigheta ... traiesc cand rasare soarele, mor cand apare luna ... traiesc in fiecare stea de pe cerul unei nopti de vara ... traiesc in fiecare zi , mor in fiecare clipa ... si totusi , traiesc , singur , izolat, lipsit de griji si probleme; din cand in cand mor , pentru a putea veni in lumea reala sa-mi cumpar niste haine; mor pentru a putea veni in lumea reala sa termin ceea ce am inceput atunci cand m-am nascut: sa mor ! si incerc sa mor linistit de fiecare data pentru a putea trai ... si atunci vreau sa ajung iar la EA ... care ma asteapta de-atata vreme ... care nu se plictiseste niciodata sa ma astepte, care nu rade, nu plange, nu mananca, nu bea, nu merge, Ea ... care nu traieste ... Sau poate ca traieste prin mine ...

2007-11-18T14:28:00.000+02:00

As vrea sa fiu pentru o clipa singur pe tot pamantul ... sunt permanent inconjurat de oameni ... o specie hibrida dar in acelasi timp dura ... oameni care merg la serviciu, oameni care mananca, oameni care se bat, oameni care canta, oameni care danseaza, oameni care plang, oameni care rad , oameni care se nasc si oameni care mor ... crapa, plenesc, explodeaza ... oameni care nu sunt oameni ... niciodata nu am fost inconjurat de oameni care se plimba, oameni care zambesc, oameni care vor sa te ajute (doar oameni care vor sa fie ajutati fara sa dea nimic in schimb), oameni care iubesc ... si nu in ultimul rand , oameni care sunt oameni ... as vrea sa fiu pentru o clipa singur pe tot pamantul ... sa rad, sa ma plimb (fara ca un alt om sa se holbeze la mine si la felul in care sunt imbracat) ... as vrea sa pot sa tip ... as vrea sa pot sa urlu ... de cele mai multe ori nu pot face asta ... ma urmareste in permanenta un om, o aratare care seamana cu cineva drag mie , dar care , pana la urma se dovedeste a nu fi acea persoana ... nu pot ! (nu exista nu pot , exista doar nu vreau). Atunci inseamna ca nu vreau sa pot sa tip, nu vreau sa pot sa urlu ... sau poate totusi nu pot... simt cuvintele pe buze ... ele vor ... nu vreau eu atunci ? de ce iti este interzis sa vorbesti uneori ? „taci mai, ca-l cunosc pe asta „ , „ mai , doar ti-am zis sa nu spui asta !” doar Dumnezeu ma poate face sa tac din moment ce, tot el imi da aceasta putere : cea mai mare putere : puterea de a vorbi ... prin vorbe te cunosc ceilalti si ... problema este ca tot prin vorbe poti sa ranesti , poti sa ucizi !!!!

2007-11-17T11:42:00.000+02:00

Cand suntem mici toti ne spun ca suntem niste genii, ca o sa ajungem pe cele mai inalte culmi ale succesului ... insa cu timpul, miciile genii se transforma in cel mai hidos animal , omul !
Ce viata simpla au animalele ... se nasc , cresc, invata sa vaneze, dau nastere puilor si mor ! nu le plange nimeni, nimeni nu le alina suferintele ... dar omul , doamne , omul este cel mai demn de dispret ! se vinde de la nastere ! isi vinde casa, masina, pamantul ... isi vinde parintii, isi vinde copiii si in cele din urma se vinde pe sine ... se vinde ... altor oameni ... isi vinde sufletul, isi vinde propria-i minte ... pentru ... o viata lipsita de sens , monotona si perfida care te taraste prin toate noroaiele, iti da pumni , te lasa lat ... dar tu trebuie sa vinzi ca sa supravietuiesti ... si dupa ce ai vandut tot , si suflet si minte , ce sa mai vinzi , ce sa mai dai la schimb ... il dai la schimb pe Dumnezeu ...

2007-11-16T00:10:00.000+02:00

Patru pereti ... cei patru pereti ai camerei tale, patru pereti ai bucatariei , patru pereti ai biroului in care iti pierzi cei mai frumosi ani, patru pereti ai celulei din inchisoare, patru pereti ai mintii tale ... DA! E cert pentru mine ! Oamenii din ziua de azi sunt permanent inchisi intre patru pereti ! Deja , cifra magica nu mai e trei ci patru ! Cum spuneam, patru pereti, patru roti la masina, patru numere de telefon mobil fiecare in alta retea GSM, patru masini diferite , patru case (una din oras, una la tara, una la munte si una la mare) ... si nu in cele din urma , patru ani de liceu si, fiecare dintre cei patru ani are cel putin un patru in catalog !!!Multi imi spun ca anii de liceu sunt cei mai frumosi ani din viata de adolescent ! Cum spuneam , patru pereti ... pentru mine liceul a fost carcera mea .... patru ani pierduti intre medii, note, fizica si matematica, chimie si geografie, prosti si inganfati ... oameni ...

2007-11-15T09:06:00.000+02:00

Scoala , note, medii, incarligaturi caraghioase , de claun zbarcit ce isi scrie pe un colt de hartie numarul ce urmeaza sa-l rateze , numarul ce ii va schimba viata .... de aceste hieroglife indescifrabile atarna viata unui pusti care abia a iesit din pantecul EI ...Vreau sa citesc , sa ma plimb, sa alerg, sa zbor ... poate ca intr-o zi am sa reusesc sa zbor la EA si atunci, cand nimic n-o sa mai conteze (oricum o sa zburam cu totii intr-o zi: parintii iti zboara prima iubita pe motiv ca e o parasuta , tu insuti zbori de la parinti dupa o pasarica obraznica pe care ai gasit-o singura si neajutorata intr-un cuib de noapte ... seful o sa te zboare pentru ca a aflat ca te indopi cu prea multe seminte luate (culmea) de la un peste .... si pana la urma o sa te zboare viata , pentru ca oricum s-a aflat ca esti un mare porc ! unul cu bani, dar totusi un porc ! ai masina, ai vila, ai cabana la munte, la mare si totusi esti singur si vrei sa zbori la EA .... crezi ca astia cu bani si vile se gandesc la EA ? nu, nu se gandesc la EA , se gandesc la ele ... si totusi , intr-o zi celebra replica „o sa se intample cutare lucru cand o zbura porcul” o sa se adevereasca ..

2007-11-14T21:43:00.000+02:00

Caldura mare ...
Beau zilnic cateva sticle bune de apa si totul pare ca se topeste ... noaptea adorm foarte greu din cauza .... din cauza ei .... sau a lui ... sau poate din cauza mea ... nu stiu exact ce vreau sa fac azi cu viata mea ...Unii ma sfatuiesc sa ma duc la medicina, altii ma vad un jurnalist de succes , altii imi spun ca sunt facut sa predau ... eu ma vad un simplu om, care scrie ... si scrie ... imi doresc trei baieti si toti imi spun ca am innebunit ... poate ca o sa ajung totusi un scriitor de succes si poate am sa scriu vreo data un bestseller ... sau poate ca am sa scriu vreo carte ce va fi uitata a doua zi ... sau a treia ... sau a patra ... sau poate ca nici nu o sa se stie de EA ... si atunci , cand o sa fiu , sau n-o sa fiu , sau am sa fiu exact atunci cand n-am sa fiu , sau n-am sa fiu atunci cand o sa fiu, EA o sa gaseasca lumina zilei , in mainile unui pusti, plictisit intr-un final si de calculatoare ... si o sa ies in mijlocul zilei , in mijlocul camerei din mijlocul casei care se afla exact in mijlocul cartierului din mijlocul orasului situat in mijlocul tarii din mijlocul continentului care e situat in mijlocul planetei Pamant. Si in acel moment, fara a fi prea ticalos, voi fi buricul pamantului ... Nu asta ne dorim toti, toata viata ???

2007-11-13T15:39:00.000+02:00

Mda … un amalgam de sentimente, senzaţii stranii care îţi taie pur şi simplu răsuflarea, te împroaşcă din cap până în picioare cu amintiri vagi despre o gafă pe care ai făcut-o odată, în timp ce erai la una dintre cele mai importante întâlniri de serviciu ale mamei tale …
Teamă , groază, scarbă …
Oare a avut cineva curajul să privească … cerul … îmi vin acum în minte vorbele unei tipe … “o să muriţi şi o să vă pară rău că nu v-aţi uitat măcar pentru o clipă la cer”…
Acum, când am destul timp să stau şi să nu fac nimic (de fapt , fac ceva : scriu!) nu pot să nu fac nimic ... ceva din mine îmi dă ghionturi peste ghionturi şi nu mă lasă nici acum să trăiesc liniştit ...
Urăsc înmormântările şi iubesc cimitirele . Ciudat ! cum poţi să te simţi bine, să simţi că totul pluteşte în jurul tău într-un cimitir , dacă spui că urăşti înmormântările .?!?! Simplu: în cimitir am cu cine să vorbesc , sau mai bine zis , ştiu sigur că oricând , fie zi sau noapte, cineva mă va asculta ... Cândva voi asculta şi eu , poate, ofurile şi durerile unui adolescent tradat de propria-i persoana , tradat de familie (o familie de doctori, sau de avocati, sau de politisti care cred ca orice se poate face si rezolva cu bani ... NISTE SNOBI, PROSTI ! ) de prieteni, de lumea in care traieste ... Drace ! Urasc bogatasii !!!Ajung in fata ta si te masoara din cap pana in picioare si rasufla plictisiti de moarte cand vrei sa spui si tu ceva ...

Autoportret in Sala Oglinzilor ...

2007-11-12T07:30:00.000+02:00

"Nimeni, probabil, nu ma cunoaste asa cum sunt, de fapt.""Dar nu sunt sigur nici ca ma cunosc, macar eu, indeajuns." "Pot spune, fara sa exagerez, ca m-am nascut demodat." "Nu dau viata mea pe-a nimanui. Numai asa sunt eu insumi(...)N-am nimic de aratat in exterior." "Traiesc. E cald in camera. E lumina. Iau o carte in mana. Cand mi se face prea frig, ma cuibaresc in clipa. Cuib precar." "Drama vietii mele a inceput mai tarziu, cand in locul Cartii am fost silit sa traiesc realitatea." "Ghiceste mai intai: sunt barbat sau femeie? Asta te va face sa-mi mai citesti o data numele, peste care ai trecut, poate, ca peste un bloc compact de wingdings."
"Ma-nnebunesc sa ma duc in vizite." "Realitatea visului e mai vie decat realitatea propriu-zisa."
(H., nu te mai apuca de citit ca nu mai ai timp de "trait" !!!)
"18 ani. Nu pot sa vorbesc pentru ca nu am destul timp. Refuz sa vorbesc in asemenea conditii. Omul din fata mea e grabit. Refuz sa vorbesc pentru ca ar trebui sa simplific, ar trebui sa elimin si golurile, pauzele necesare." "Ceea ce pot spune cu certitudine e ca mereu am asteptat ceva. Cred ca ar fi cazul sa renunt, acum, la alte explicatii. N-as putea sa explic nici lucruri mai simple."
(Multumiri dragilor mei prieteni: O.P., S.P., M.C., G.L., N.M., E.I. care m-au ajutat sa ma descalcesc ACUM, "pururi tanar infasurat in pixeli".)