Gust fin de scorţişoară ; mireasmă subţire de brad; mă încolăcesc şi privesc fascinat luminile ochilor tăi . După fiecare clipire au altă culoare . Se schimbă odată cu tine. Nici TU nu mai eşti aceeaşi. TE privesc fascinat şi te cuprind. Trag aer în piept şi TE simt. M-ai pătruns până-n măduva oaselor.
Zăpada îmi apasă trupul dar încerc să rezist şi să nu mă mişc. De frică , nu mai respir. TU eşti cu mine şi acum nu îmi mai este frică de nimic. Nu mai sunt singur. EA ne călăuzeşte paşii , iar privirea zboară tot mai departe. M-am pierdut o dată cu tine în EL, iar TU eşti EL. Rătăcesc în neantul îngheţat, printre ţurţurii lacrimilor mele. Îmi ostoiesc setea de TINE bând din izvorul înţelepciunii LUI. Dorm învelit de căldura răsuflării LOR. Mă trezesc îmbătat de un alt EU şi reîncep căutările pe acelaşi drum ştiut deja , dar de fiecare dată altul …Cu fiece pas TE simt tot mai aproape iar EL din ce în ce mai departe. Am văzut lumina ochilor tăi şi m-am înecat în marea albastră. Înot alături de oamenii mării printre fosforescenţii corali prinşi de retina ochilor LUI. Verdele crud al algelor îmi adduce aminte de unde am plecat: de acasă. Şi atunci mă ascund în ziua de ieri ca să uit ce se va fi întamplat mâine. Închid ochii. Cerul e negru. Un văl greu şi un gust amar a pelin mă fac să uit de mine. În aer se simte dogoarea ce va veni dinspre sud. Aerul încărcat de parfum vechi mă ameţeşte şi mă pune la pământ , culcat între spicele grâului … Auriul contaminat de albastrul marin al ochilor tăi mă hipnotizează şi mă ţintuieşte printre firele mărunte ale ierbii abia ieşite de sub pătura împletită din ţesuturile tale moarte.
Mi se închid ochii dar nu vreau să adorm de frică să nu te (mă) pierd . Dacă adorm, voi mai şti să te aduc acasă?
Pentru prima dată am murit liniştit alături de tine …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu