Bunicii mele, fostă învăţătoare ...
"A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta ."
Versurile mă înspăimântă. Acum trăiesc toamna dintr-o alta perspectivă, cea din faţa clasei, în calitatea de cadru didactic.
Am ales să "hoinăresc" pe acest drum, aşa cum odată, bunica mea avea şi ea oportunitatea de a alege cursurile Şcolii Normale.
Spiritul normalist al ethosului Liceului Pedagogic s-a cuibarit în mintea şi în sufletul meu, reamintindu-mi permanent cine sunt şi ce statut am: cel de educator.
Între zidurile Şcolii Normale am învăţat pentru prima dată ce înseamnă să fii un cadru didactic eficient, de primă mană şi cum să-ţi canalizezi toate forţele şi resursele pentru ca la sfârşitul actului educaţional să fi dat dovadă de profesionalism. Din punctul meu de vedere, în derularea actului învăţării, educatorul trebuie să dea dovadă de rigurozitate, tact şi înţelegere şi, nu în ultimul rând, de flexibilitate şi mai ales de dragoste. Căci, “dacă dragoste nu e, nimic nu e!”
Am încercat să mă sustrag ciclului firesc al vieţii. Aş fi vrut să nu se mai termine. Însă presentimentul că totul avea să se finalizeze curând, era prezent şi presant .
Am facut un mic ocol, către "rondul carierei" şi viaţa m-a adus aici. Am plecat din "dulcele târg al Ieşilor" şi am poposit , nu ştiu pentru câtă vreme, în Cetatea lui Bucur, mânat permanent de dorinţa de a profesa şi de a face o carieră didactică dintr-o motivaţie interioară puternică , ce sper că nu se va destrăma ca un vis după prima leafă.
Drumul meu iniţiatic abia a început. Acum sunt în faza de (re)(auto)cunoaştere. Calea pe care am ales să merg nu este uşoară. A fost vorba de dorinţa arzătoare de a profesa în domeniul pentru care m-am pregătit; un rol important l-a avut şi hazardul, dar, oricât ne-am opune, viaţa îşi urmează parcursul la nesfârşit, cu sau fără noi.
Şi eu încep să cunosc tainele "mersului pe valuri în picioare", însă caznele şi truda unui "om mare" nu le ştiu. Sunt novice. Va mai trece mult timp până când voi schimba statutul de iniţiat cu cel de iniţiator.
Doresc tuturor foştilor şi actualilor mei mentori succes în noul an şcolar, bate la uşă !
