Timpul

Timpul … EL , mi-a făcut o vizită neaşteptată . Pentru un moment nu l-am recunoscut. A venit să o ia pe EA. Era acolo , lângă mine ! S-a oprit şi m-a privit , vrând să se asigure că trecerea-i va fi uşoară … Înalt, brun , cu ochii căprui , pătrunzându-mă până în cele mai adânci colţuri ale sufletului meu . M-a radiografiat instantaneu , fără ca eu să simt nicio durere …. Eram hipnotizat … De atunci îmi cunoaşte toate gândurile. Este alături de mine . Trăieşte deopotrivă cu mine în acelaşi trup. I-am permis acest lucru pentru că suntem una şi aceeaşi persoană , deşi , o lume ne desparte …

Nu m-am speriat atunci când a poposit în faţa mea , El , acelaşi El , care mi-a dat certitudinea că ne cunoaştem … M-a invadat într-o fracţiune de secundă , şi de atunci îl port mereu cu mine …

Vreau să te strâng în braţe … Vreau să adorm în poala ta ca odinioară ….

M-ai părăsit şi m-ai lăsat singur, pustiit , dezorientat în deşertul citadin , fără busolă … Busola mea eşti tu, dar dacă nu apari pe cer , de unde să ştiu încotro s-o iau ? Alerg ca o nălucă de colo colo , izbindu-mă de fiecare dată de un zid . Încerc să mă caţăr , dar braţele-mi sunt neputincioase … Şi atunci cad, şi mă afund tot mai mult în nebuloasa oraşului … Încerc să alerg şi să sparg zidul , dar constat cu stupoare şi dezamăgire că şi picioarele nu mai răspund comenzilor …. Închid ochii şi te privesc …

Ochii îmi sunt lipiţi , astfel încât nu văd pe unde calc …. Acum, celelalte simţuri mi s-au acutizat , astfel că îţi simt mirosul, îţi aud paşii pe nisipul fin într-o caniculară zi de vară … Vara …. Pe care o aştepţi în fiecare an cu atâta ardoare …

Trăiesc, acum când te-am găsit cu adevărat, alături de tine … Mă simt protejat , mă simt în siguranţă alături de tine . Ştiu că tu mă poţi apăra de EL. Ţi-am promis că nu te voi lăsa singură. Cu lacrimi în ochi ţi-am promis. Îţi mai aduci aminte ? Într-o seară mohorâtă de octombrie, într-o urâtă seară de toamnă târzie, atunci când toate amintirile prind viaţă odată cu fiecare frunză pe care o scutură vechiul tei … Atunci , când cocorii erau de mult plecaţi şi când parfumul florilor era doar în sufletul nostru… Atunci când ţi-am auzit glasul cu adevărat, pentru întâia şi ultima dată … Atunci când am simţit vibraţia vocii tale pe corzile inimii mele …. Atunci ţi-am promis că nu te voi părăsi … Atunci ţi-am promis că nu te voi lăsa singură niciodată . Mi-ai luat mâna şi mi-ai strâns-o … Nu ai mai avut puterea să o ridici şi să o săruţi … Nici nu te-aş fi lăsat să faci gestul … Nici eu pe a ta. Pentru prima dată m-am simţit neputincios şi fără vlagă … O moleşeală mi-a cuprins tot corpul . Aş fi vrut să mă răzvrătesc , aş fi vrut să nu te las să îmi spui că îţi este frică să fii singură …. Nu m-am putut stăpâni şi am plans cu toată fiinţa mea şi cu tot trupul meu … Departe de ochii tăi … Singur … Pe gresia rece care îmi trezea instinctul de conservare …

Acum, aş vrea să te aud din nou cum mă rogi să nu te părăsesc niciodată … Abia acum sunt conştient de jurământul făcut … Sper să îmi ierţi cele trei minute în care nu am fost lângă tine să te apăr … EA a reuşit să mă păcălească … O dată ! A doua oara o voi trage eu pe sfoară ! Sărută-mă ! Alintă-mă ! Nu mă părăsi ! Am nevoie de tine să îmi luminezi calea pe care abia am început a merge … Învaţă-mă “mersul pe valuri, în picioare” ! Ridică-mă atunci când cad … Iartă-mi stângăciile şi promit că întotdeauna voi privi înainte ! Dă-mi puterea de lăsa în urmă tot ce a fost cândva între noi doi şi vino alături de mine ! Trăieşte cu mine, în mine ! Acum este momentul ca TU să îmi promiţi că vei avea grijă de mine ca de propriul tău copil … Învaţă-mă cum să fiu copilul tău ! Ceartă-mă atunci când greşesc … Mângâie-mă atunci cănd fac ceva bine . Vindecă-mi rănile atunci când mă întorc din luptă . Sărbătoreşte alături de mine atunci când câştig . Promite-mi că vei fi TU cea care mă va proteja !

Nesfârşita iarnă a sufletului tău mă face să fiu permanent bolnav … Sunt bolnav de tine … Suferinţa mea zilnică eşti TU. Nu există leac împotriva acestei boli şi crede-mă că nu aş vrea să mă vindec vreodată . Mă complac în starea asta de neputinţă, zi de zi , din mizerabila mea viaţă de muritor … Pe lângă eternitatea TA , mă simt un gândac nesemnificativ … Repet: sunt bolnav ! Şi totuşi reuşesc să îmi alin suferinţa luând în fiecare zi, pe stomacul gol, o linguriţă cu siropul din inima ta … Şi e aşa de dulce … !!! Şi atunci , dimineaţa , când nimeni nu mă ştie , plâng … de durere şi de vindecare deopotrivă . Siropul tău dulce-amărui îmi inchide şi în acelaşi timp îmi adânceşte rănile … Dar medicamentul tău este unic şi are un ingredient secret, pe care nimeni în afară de mine nu îl ştie … Acel adaos secret eşti TU! Doar EU îl simt în fiecare zi , câte puţin , şi, atunci când te trezeşti în mine datorită căldurii făpturii mele şi EU încep să trăiesc . Câte puţin, încep să gust viaţa-mi amară , tristă şi rece. Acum, de când sunt bolnav , cămăruţa în care stau s-a însufleţit . Şi în cămăruţa mea îmi duc traiul până când TU vei veni să mă iei acasă …

Acasă … Unde este acasa ? Aici, nu ! Acasă este acolo unde eşti TU ! Acasă este acolo unde te simt ! Acasă este sufletul meu … Păcat că nu mi-ai lăsat şi cheia pentru a putea intra … acasă … Îmi este greu să o caut … Ai reuşit să o ascunzi aşa de bine înainte să pleci … Acum stau la poarta sufletului meu şi te aştept să vii, ca să îmi deschizi … Privesc pe fereastră, închid ochii şi mă imaginez ca fiind acasă … E cald şi tu mă alinţi cu trei flori de tei … E iarnă şi totuşi TU mi-ai dăruit flori de tei! Acasă la mine orice e posibil ! Şi totuşi sunt afară , langă pereţii îngheţaţi ai sufletului meu … Întoarce-te acasă cât poţi de repede ! EU te aştept să-mi deschizi …