Dă-mi trei minute

Dă-mi trei minute ca să mor; să nu mă vezi; să nu ştii că nu mai pot; să nu-ţi lăcrămeze ochii când vezi că mă sufoc. Trebuie să fii tare! Trei minute care pot omorî, trei minute pe care nu le vei mai avea niciodată la dispoziţie … Te-am lăsat să te duci, TU, făptură efemeră, care mă priveşti de sus … Tânjesc după tine cu toată fiinţa-mi, ca după Luceafăr … Ştiu că de acum ne vom urmări ca Soarele şi Luna … Nu mai suport zbuciumul LUI în trupul meu. Mă opun, dar nu ştiu cât mai resist ! Vreau să-ţi simt atingerea caldă, vreau să-ţi aspir vorbele duioase, vreau să vorbesc cu tine, ia-mă de mână şi du-mă unde vrei!

Privesc hăul deasupra căruia stau … doar pentru trei minute …

La un moment dat nu mai văd nimic din tot ceea ce a fost … alb … sau poate o lumină … Oare cum e să vezi Lumina ? Acum nu pot să trăiesc din două motive: unul este EA, după care tânjesc, celalalt este Lumina. Acea scânteie care în ochii EI este un vulcan gata să erupă, dar care în lumina zilei este insesizabilă …

Vreau să te salvez dar tu nu îmi dai voie. Îmi spui că sunt prea mic. Mereu am fost prea mic pentru toate. Într-o zi am să te vizitez, şi atunci când te vei trezi la poarta ta cu mine, cu trei flori de tei în mână, vei fi mândră de izbânda mea: atunci vei şti că am ţinut minte drumul, că nu mai sunt mic.

Sunt îmbătat de mirosul tău. Nările-mi sunt inundate de un tsunami înmiresmat de parfumul tău. Vreau să culeg florile astea mici din copacul tău, pentru că astfel te pot avea … Deşi, dacă mă gândesc mai bine, acum, florile, de orice fel, şi-au pierdut mirosul . Sunt palide. Degeaba plouă …

Sunt egoist.

Mi se înfundă urechile şi nu te mai aud.

Stau surd în camera mea şi te privesc aşa cum eşti: goală, săracă, neputincioasă în faţa EI, răsuflând greoi, parcă pentru ultima dată … Eşti cu spatele la mine … Nu am să uit niciodată cum te-am mângâiat, stând deasupra creştetului tău, neştiind că e ultima oară când o fac.

Să pun o pătură peste tine să nu-ţi fie frig!

Ochiul nu mai zvâcneşte. Albastrul marin al cristalinului păleşte, se pierde din ce în ce mai mult cu fiece trei minute care trec. Îţi iau mâna, care încă mai este caldă, şi o sărut … A doua oară mi-e frică să te mai ating ! Mi-e greaţă să te ating aşa rece , de gheaţă …

Au mai trecut trei minute şi eu te privesc în continuare, ca pe un străin. Nu te mai recunosc!

Mi se umezesc ochii la gândul că acum eşti alături de EL şi nu de mine ….