Eu ma indrept spre prima statie ...

“Ochii albastri-verzui ca apa de mare; rasuflarea greoaie a unui om obosit , trecut prin furcile caudine ale vietii, parul alb ca matasea aducand a ierni multe …
Privirea fixa ce striveste orizonturile albe si dese ... Licarirea ce paleste in ultima suflare a cristalinului marginit parca de ziduri groase ...” Ea ajunge la destinatie ... Eu ma indrept spre prima statie ...maturitatea ...

“Scoala , note, medii, incarligaturi caraghioase , de claun zbarcit ce isi scrie pe un colt de hartie numarul ce urmeaza sa-l rateze , numarul ce ii va schimba viata ....” Mi se taie rasflurea … Ultimele emotii din viata de adolescent rebel intra pe ultima suta de metri … Sa speram ca nu vor fi prelungiri …..

Incerc acum (re)invierea emotiilor ultimei inghitituri de oxigen , a ultimei imbucaturi de viata … “Traiesc … periculos … la limita pe care mi-am asumat-o ….”