Mda … un amalgam de sentimente, senzaţii stranii care îţi taie pur şi simplu răsuflarea, te împroaşcă din cap până în picioare cu amintiri vagi despre o gafă pe care ai făcut-o odată, în timp ce erai la una dintre cele mai importante întâlniri de serviciu ale mamei tale …
Teamă , groază, scarbă …
Oare a avut cineva curajul să privească … cerul … îmi vin acum în minte vorbele unei tipe … “o să muriţi şi o să vă pară rău că nu v-aţi uitat măcar pentru o clipă la cer”…
Acum, când am destul timp să stau şi să nu fac nimic (de fapt , fac ceva : scriu!) nu pot să nu fac nimic ... ceva din mine îmi dă ghionturi peste ghionturi şi nu mă lasă nici acum să trăiesc liniştit ...
Urăsc înmormântările şi iubesc cimitirele . Ciudat ! cum poţi să te simţi bine, să simţi că totul pluteşte în jurul tău într-un cimitir , dacă spui că urăşti înmormântările .?!?! Simplu: în cimitir am cu cine să vorbesc , sau mai bine zis , ştiu sigur că oricând , fie zi sau noapte, cineva mă va asculta ... Cândva voi asculta şi eu , poate, ofurile şi durerile unui adolescent tradat de propria-i persoana , tradat de familie (o familie de doctori, sau de avocati, sau de politisti care cred ca orice se poate face si rezolva cu bani ... NISTE SNOBI, PROSTI ! ) de prieteni, de lumea in care traieste ... Drace ! Urasc bogatasii !!!Ajung in fata ta si te masoara din cap pana in picioare si rasufla plictisiti de moarte cand vrei sa spui si tu ceva ...