As vrea sa fiu pentru o clipa singur pe tot pamantul ... sunt permanent inconjurat de oameni ... o specie hibrida dar in acelasi timp dura ... oameni care merg la serviciu, oameni care mananca, oameni care se bat, oameni care canta, oameni care danseaza, oameni care plang, oameni care rad , oameni care se nasc si oameni care mor ... crapa, plenesc, explodeaza ... oameni care nu sunt oameni ... niciodata nu am fost inconjurat de oameni care se plimba, oameni care zambesc, oameni care vor sa te ajute (doar oameni care vor sa fie ajutati fara sa dea nimic in schimb), oameni care iubesc ... si nu in ultimul rand , oameni care sunt oameni ... as vrea sa fiu pentru o clipa singur pe tot pamantul ... sa rad, sa ma plimb (fara ca un alt om sa se holbeze la mine si la felul in care sunt imbracat) ... as vrea sa pot sa tip ... as vrea sa pot sa urlu ... de cele mai multe ori nu pot face asta ... ma urmareste in permanenta un om, o aratare care seamana cu cineva drag mie , dar care , pana la urma se dovedeste a nu fi acea persoana ... nu pot ! (nu exista nu pot , exista doar nu vreau). Atunci inseamna ca nu vreau sa pot sa tip, nu vreau sa pot sa urlu ... sau poate totusi nu pot... simt cuvintele pe buze ... ele vor ... nu vreau eu atunci ? de ce iti este interzis sa vorbesti uneori ? „taci mai, ca-l cunosc pe asta „ , „ mai , doar ti-am zis sa nu spui asta !” doar Dumnezeu ma poate face sa tac din moment ce, tot el imi da aceasta putere : cea mai mare putere : puterea de a vorbi ... prin vorbe te cunosc ceilalti si ... problema este ca tot prin vorbe poti sa ranesti , poti sa ucizi !!!!