Ochii albastri-verzui ca apa de mare; rasuflarea greoaie a unui om obosit , trecut prin furcile caudine ale vietii, parul alb ca matasea aducand a ierni multe …
Privirea fixa ce striveste orizonturile albe si dese ... Licarirea ce paleste in ultima suflare a cristalinului marginit parca de ziduri groase ... Privirile zboara in toate directiile incercand sa se agate de ceva ... de cineva ... Implorand mila , iertare ... Linistea dinaintea furtunii ... Impacare cu ceilalti , impacare cu sine , impacare cu moartea ...
Chipul de neinchipuit , inuman , plin de riduri , chipul care nu schiteaza niciun sentiment , nicio senzatie ... Chipul mortii ... Chipul mort ... Privirea moarta ... dezorientata in hiperspatiul mental , in permanenta cautare a Lui .... un rau de lacrimi se revarsa din marea secata de EA , de EL, de MINE , de NOI, de VOI ... Ochii larg deschisi ma fixeaza si ma tin incatusat cu o forta pe care nu am mai intalnit-o !!! Incerc sa ma desprind de EA , sa fug , dar picioarele-mi sunt lipite de pardoseala cleioasa ca melasa ... Ochii impaienjaniti de nesomn si de durere , de ganduri ascunse , de nelinistea drumului pe care trebuie sa il urmeze ... Singur(a) , acolo in pat, IL simt din ce in ce mai puternic ... Stiu ca nu mai este mult si va veni ... EA ... EL ...
Nu mai am scapare !
Sunt mort !
Traiesc prin EA / EL .
Trupul prezent aici este absent acolo . Sufletul absent aici este prezent acolo.
Ura , dragostea . (Ne)linistea. Impotrivirea . Toata viata este trecuta prin fata ochilor MEI , dar fara niciun efect. Sunt de neatins. Nu mai simt nimic, nu mai cred nimic, nu mai vreau nimic. Vreau sa fiu alaturi de EL !!!
Singurul mijloc de comunicare este privirea : teama , regret .
Bataile inimii se accelereaza , globul ocular zvacneste, explodeaza ... Sangele circula in vene cu o viteza ucigatoare . Si totusi , nu pot sa imi misc mainile , picioarele , trupul .
In loc de cuvinte , scot niste sunete nedeslusite pana acum. Nu ma mai poate intelege nimeni . In loc de iubire ofer ura . In loc sa ofer ajutor, EU ma razbun . In loc sa fiu alaturi de TINE , eu ma indepartez . In loc sa te apreciez , EU te dispretuiesc .
TE URASC !!!
Din nou , acea privire golasa ce zboara de ici colo , zdrobind amintirile , punandu-le la zid si exterminandu-le .
Nu mai stiu cine este EA . Nu mai stiu cine este EL. Nu mai stiu cine sunteti VOI. Nu mai stiu cine sunt EU ...
Nu sunt facut din timp !
Trupul meu nu se imparte in secunde , minute, ore, zile, saptamani , luni , ani , decenii , milenii sau secole.
Eu sunt doar un om ...
Eu sunt unic si nimic si nimeni nu ma poate inlocui , nu ma poate readuce la ceea ce am fost candva ... Am murit , mor , si voi muri permanent , cu fiece secunde ce trece pe langa mine , pe langa tine ... Mor la fiecare clipire a ochilor tai . Mor o data cu rasuflarea ta . Mor la fiecare pas pe care il faci . Mor atunci cand ma privesti ....
Nu ma ocoli . Nu ma ignora . Nu ma dispretui. Nu ma rani. Nu ma ajuta. Nu ma plange atunci cand mor . ...

Cativa stropi de ploaie cad pe obrajii EI ... simt cum pielea fetei EI se distruge, de parca ar fi o ploaie de acid ... NU vreau sa o pierd asa ca o acopar cu trupul meu ... dar sunt prea mic pentru a o putea apara de ura LUI ... simt cum stropii acizi imi descompun fiecare celula a trupului meu , simt cum sangele siroieste peste ochii EI lipsiti de orice emotie , de orice suferinta ... Simt cum bucati mici din carnea mea se detaseaza de mine ... Simt cum organele mele vitale isi inceteaza orice activitate intrand parca in hibernare ... Simt cum ma pierd in fiecare strop , si celulele mele nu ma mai recunosc ... Ma resping ... In curand nu o sa mai fiu ... O sa fie doar EA si atunci cand eu voi fi dispersat in mii si mii de celule (moarte) mi se va implini visul de a fi peste tot ...

Este 02:50 . m-am trezit brusc si nu mai pot sa adorm . pisica, si ea chioara de somn ma priveste cu ochii albastri , impaienjeniti (doar a dormit toata dupa-amiaza), nedumerita. Ma gandesc la ce va fi azi . este liniste. O liniste apasatoare ... aproape ca o aud pe EA cum respira in somn, noapte ... Sau poate ca mi se pare . Ea nu traieste . Decat prin mine . Poate ca vreau eu sa o aud cum respira cand de fapt EA nici nu exista cu adevarat . EA traieste doar in mintea mea ! Eu am creat-o ! este o noapte ingrozitoroare, sufocanta ! Dar nu din cauza caldurii , ci din cauza ... Din cauza LUI! El a vrut ca aceasta noapte sa fie una de cosmar ! Nu am inchis un ochi pana acum ! Ma gandesc mereu la cine sunt, ce sunt, si pentru ce sunt aici ... Nu stiu prea bine ... Stiu doar ca intr-o zi voi gasi raspunsul, scris pe o foaie ingalbenita de timp, de ploi, de soare , de stele si de luna ... o foaie care tine in textura ei toate secretele vietii mele ... Poate ca o am chiar acum in fata mea dar nu vreau sa o vad ... Sau poate ca nu acum este timpul ...

Azi ma simt altfel, ma simt diferit … nu stiu … pur si simplu azi sunt diferit fata de cum eram ieri … oare in fiecare zi suntem alte persoane … si daca da , ce anume ne determina sa ne schimbam … ??? eu sunt multumit cu ceea ce sunt … desi as fi putut sa cer mai mult de la viata … nu vreau sa fiu altul … daca as fi altul nu as mai sti unde este EA , nu voi sti cum sa ajung la ea … sau poate ca sufletul este acelasi, poate ca suntem diferiti ca aspect …
Nu-mi fac griji: oricum o sa fiu altul peste cativa ani … Poate ca am sa reusesc sa scriu acea carte de care vorbea si MC … uneori ma visez ca un tip cu bani, cu masini , cu vile , director al unei afaceri de succes … si brusc inchid ochii si ma vad asa cum sunt de fapt : singur! Pe tot pamantul eu sunt doar o pietricica aruncata de ici colo de picioarele celor multi si mari …
Timpul le vindeca pe toate ! Nu cred ca timpul va reusi sa vindece durerea EI, nu cred ca timpul o sa poata sa astupe golul prin care EU ajung in realitate … desi eu mor de fiecare data cand vreau sa ma trezesc …si traiesc atunci cand vreau sa dorm …respir greu , nu am pofta de mancare , nu mai am pofta de EU … tare mi-ar placea sa adorm undeva , intr-un colt al vreunui cartier fara sa stie cineva unde sunt si cine sunt … este partea cea mai frumoasa a vietii: sa dormi si sa visezi ca traiesti ! Si simt ca lucrul acesta imi scapa ! E clar ! Nu pot sa dorm !!! Oare gandul ca EA nu exista nu ma lasa sa dorm? Sa fie EL cauza tuturor nerealizarilor mele ??? NU! El ma lasa sa fac ceva : ma lasa sa nu fac nimic ! (dar fac ceva , in ciuda lui, fac ceva despre care el stie ca nu ma poate opri: scriu!)

Cum ar fi ca intr-o dimineata sa te trezesti si sa nu stii unde esti si cine esti ? Cum ar fi sa te uiti in oglinda si sa nu te recunosti ? Cum ar fi sa nu stii ce esti ? Cum ar fi sa mergi pe strada si sa nu cunosti pe nimeni ? Cum ar fi daca nu ai fi tu ??? Cum ar fi daca , in loc sa poti sa mergi , ai fi imobilizat , legat de maini si de picioare intr-un pat ? Cum ar fi daca ai simti ca poti sa zici ceva dar , de fapt nu poti sa vorbesti ? Cum ar fi daca nu ai fi tu ? Cum ar fi daca nu ai putea sa razi , sa zambesti , sa te bucuri , si, in schimb ai putea doar sa plangi si sa fii trist ? Cum ar fi sa fii singur ? (adevarul e ca ne nastem si murim singuri) Chiar, cum ar fi ? Cum ar fi daca nu ai putea sa respiri si te-ai sufoca tot timpul ? Cum ar fi daca nu ar exista timp si daca ai trai infinit ? Oare nu te-ai plictisi ? Cum ar fi daca nu ai fi tu ?

Mi-e greata ! Mi-e greata de lumea in care traiesc, mi-e greata cand ma gandesc ca daca ma opresc din a nu face nimic (repet, fac totusi ceva : scriu!) devin una si aceeasi persoana cu El! Care nu ma lasa sa mananc, nu ma lasa sa dorm, nu ma lasa sa ma plimb, nu ma lasa sa citesc, nu ma lasa sa ma uit la tv, ma lasa doar sa nu fac nimic ! dar eu vreau sa fac ceva ! mai bine ma nasteam mai devreme ... da ! mi-ar fi placut sa ma fi nascut cand as fi vrut eu ... dar nu s-a putut !
Traiesc ! Mor ! Iar traiesc , iar mor ... traiesc atunci cand infloreste zarzarul, mor atunci cand se scutura frunzele nucului ... traiesc cand se naste un om , mor cand dispare din viata un om; traiesc cand aud oameni razand, mor cand ii aud plangand; traiesc cand vad doi pusti tinandu-se de mana, mor cand vad doi oameni lasand intr-un colt verigheta ... traiesc cand rasare soarele, mor cand apare luna ... traiesc in fiecare stea de pe cerul unei nopti de vara ... traiesc in fiecare zi , mor in fiecare clipa ... si totusi , traiesc , singur , izolat, lipsit de griji si probleme; din cand in cand mor , pentru a putea veni in lumea reala sa-mi cumpar niste haine; mor pentru a putea veni in lumea reala sa termin ceea ce am inceput atunci cand m-am nascut: sa mor ! si incerc sa mor linistit de fiecare data pentru a putea trai ... si atunci vreau sa ajung iar la EA ... care ma asteapta de-atata vreme ... care nu se plictiseste niciodata sa ma astepte, care nu rade, nu plange, nu mananca, nu bea, nu merge, Ea ... care nu traieste ... Sau poate ca traieste prin mine ...

As vrea sa fiu pentru o clipa singur pe tot pamantul ... sunt permanent inconjurat de oameni ... o specie hibrida dar in acelasi timp dura ... oameni care merg la serviciu, oameni care mananca, oameni care se bat, oameni care canta, oameni care danseaza, oameni care plang, oameni care rad , oameni care se nasc si oameni care mor ... crapa, plenesc, explodeaza ... oameni care nu sunt oameni ... niciodata nu am fost inconjurat de oameni care se plimba, oameni care zambesc, oameni care vor sa te ajute (doar oameni care vor sa fie ajutati fara sa dea nimic in schimb), oameni care iubesc ... si nu in ultimul rand , oameni care sunt oameni ... as vrea sa fiu pentru o clipa singur pe tot pamantul ... sa rad, sa ma plimb (fara ca un alt om sa se holbeze la mine si la felul in care sunt imbracat) ... as vrea sa pot sa tip ... as vrea sa pot sa urlu ... de cele mai multe ori nu pot face asta ... ma urmareste in permanenta un om, o aratare care seamana cu cineva drag mie , dar care , pana la urma se dovedeste a nu fi acea persoana ... nu pot ! (nu exista nu pot , exista doar nu vreau). Atunci inseamna ca nu vreau sa pot sa tip, nu vreau sa pot sa urlu ... sau poate totusi nu pot... simt cuvintele pe buze ... ele vor ... nu vreau eu atunci ? de ce iti este interzis sa vorbesti uneori ? „taci mai, ca-l cunosc pe asta „ , „ mai , doar ti-am zis sa nu spui asta !” doar Dumnezeu ma poate face sa tac din moment ce, tot el imi da aceasta putere : cea mai mare putere : puterea de a vorbi ... prin vorbe te cunosc ceilalti si ... problema este ca tot prin vorbe poti sa ranesti , poti sa ucizi !!!!

Cand suntem mici toti ne spun ca suntem niste genii, ca o sa ajungem pe cele mai inalte culmi ale succesului ... insa cu timpul, miciile genii se transforma in cel mai hidos animal , omul !
Ce viata simpla au animalele ... se nasc , cresc, invata sa vaneze, dau nastere puilor si mor ! nu le plange nimeni, nimeni nu le alina suferintele ... dar omul , doamne , omul este cel mai demn de dispret ! se vinde de la nastere ! isi vinde casa, masina, pamantul ... isi vinde parintii, isi vinde copiii si in cele din urma se vinde pe sine ... se vinde ... altor oameni ... isi vinde sufletul, isi vinde propria-i minte ... pentru ... o viata lipsita de sens , monotona si perfida care te taraste prin toate noroaiele, iti da pumni , te lasa lat ... dar tu trebuie sa vinzi ca sa supravietuiesti ... si dupa ce ai vandut tot , si suflet si minte , ce sa mai vinzi , ce sa mai dai la schimb ... il dai la schimb pe Dumnezeu ...

Patru pereti ... cei patru pereti ai camerei tale, patru pereti ai bucatariei , patru pereti ai biroului in care iti pierzi cei mai frumosi ani, patru pereti ai celulei din inchisoare, patru pereti ai mintii tale ... DA! E cert pentru mine ! Oamenii din ziua de azi sunt permanent inchisi intre patru pereti ! Deja , cifra magica nu mai e trei ci patru ! Cum spuneam, patru pereti, patru roti la masina, patru numere de telefon mobil fiecare in alta retea GSM, patru masini diferite , patru case (una din oras, una la tara, una la munte si una la mare) ... si nu in cele din urma , patru ani de liceu si, fiecare dintre cei patru ani are cel putin un patru in catalog !!!Multi imi spun ca anii de liceu sunt cei mai frumosi ani din viata de adolescent ! Cum spuneam , patru pereti ... pentru mine liceul a fost carcera mea .... patru ani pierduti intre medii, note, fizica si matematica, chimie si geografie, prosti si inganfati ... oameni ...

Scoala , note, medii, incarligaturi caraghioase , de claun zbarcit ce isi scrie pe un colt de hartie numarul ce urmeaza sa-l rateze , numarul ce ii va schimba viata .... de aceste hieroglife indescifrabile atarna viata unui pusti care abia a iesit din pantecul EI ...Vreau sa citesc , sa ma plimb, sa alerg, sa zbor ... poate ca intr-o zi am sa reusesc sa zbor la EA si atunci, cand nimic n-o sa mai conteze (oricum o sa zburam cu totii intr-o zi: parintii iti zboara prima iubita pe motiv ca e o parasuta , tu insuti zbori de la parinti dupa o pasarica obraznica pe care ai gasit-o singura si neajutorata intr-un cuib de noapte ... seful o sa te zboare pentru ca a aflat ca te indopi cu prea multe seminte luate (culmea) de la un peste .... si pana la urma o sa te zboare viata , pentru ca oricum s-a aflat ca esti un mare porc ! unul cu bani, dar totusi un porc ! ai masina, ai vila, ai cabana la munte, la mare si totusi esti singur si vrei sa zbori la EA .... crezi ca astia cu bani si vile se gandesc la EA ? nu, nu se gandesc la EA , se gandesc la ele ... si totusi , intr-o zi celebra replica „o sa se intample cutare lucru cand o zbura porcul” o sa se adevereasca ..

Caldura mare ...
Beau zilnic cateva sticle bune de apa si totul pare ca se topeste ... noaptea adorm foarte greu din cauza .... din cauza ei .... sau a lui ... sau poate din cauza mea ... nu stiu exact ce vreau sa fac azi cu viata mea ...Unii ma sfatuiesc sa ma duc la medicina, altii ma vad un jurnalist de succes , altii imi spun ca sunt facut sa predau ... eu ma vad un simplu om, care scrie ... si scrie ... imi doresc trei baieti si toti imi spun ca am innebunit ... poate ca o sa ajung totusi un scriitor de succes si poate am sa scriu vreo data un bestseller ... sau poate ca am sa scriu vreo carte ce va fi uitata a doua zi ... sau a treia ... sau a patra ... sau poate ca nici nu o sa se stie de EA ... si atunci , cand o sa fiu , sau n-o sa fiu , sau am sa fiu exact atunci cand n-am sa fiu , sau n-am sa fiu atunci cand o sa fiu, EA o sa gaseasca lumina zilei , in mainile unui pusti, plictisit intr-un final si de calculatoare ... si o sa ies in mijlocul zilei , in mijlocul camerei din mijlocul casei care se afla exact in mijlocul cartierului din mijlocul orasului situat in mijlocul tarii din mijlocul continentului care e situat in mijlocul planetei Pamant. Si in acel moment, fara a fi prea ticalos, voi fi buricul pamantului ... Nu asta ne dorim toti, toata viata ???

Mda … un amalgam de sentimente, senzaţii stranii care îţi taie pur şi simplu răsuflarea, te împroaşcă din cap până în picioare cu amintiri vagi despre o gafă pe care ai făcut-o odată, în timp ce erai la una dintre cele mai importante întâlniri de serviciu ale mamei tale …
Teamă , groază, scarbă …
Oare a avut cineva curajul să privească … cerul … îmi vin acum în minte vorbele unei tipe … “o să muriţi şi o să vă pară rău că nu v-aţi uitat măcar pentru o clipă la cer”…
Acum, când am destul timp să stau şi să nu fac nimic (de fapt , fac ceva : scriu!) nu pot să nu fac nimic ... ceva din mine îmi dă ghionturi peste ghionturi şi nu mă lasă nici acum să trăiesc liniştit ...
Urăsc înmormântările şi iubesc cimitirele . Ciudat ! cum poţi să te simţi bine, să simţi că totul pluteşte în jurul tău într-un cimitir , dacă spui că urăşti înmormântările .?!?! Simplu: în cimitir am cu cine să vorbesc , sau mai bine zis , ştiu sigur că oricând , fie zi sau noapte, cineva mă va asculta ... Cândva voi asculta şi eu , poate, ofurile şi durerile unui adolescent tradat de propria-i persoana , tradat de familie (o familie de doctori, sau de avocati, sau de politisti care cred ca orice se poate face si rezolva cu bani ... NISTE SNOBI, PROSTI ! ) de prieteni, de lumea in care traieste ... Drace ! Urasc bogatasii !!!Ajung in fata ta si te masoara din cap pana in picioare si rasufla plictisiti de moarte cand vrei sa spui si tu ceva ...

Autoportret in Sala Oglinzilor ...

"Nimeni, probabil, nu ma cunoaste asa cum sunt, de fapt.""Dar nu sunt sigur nici ca ma cunosc, macar eu, indeajuns." "Pot spune, fara sa exagerez, ca m-am nascut demodat." "Nu dau viata mea pe-a nimanui. Numai asa sunt eu insumi(...)N-am nimic de aratat in exterior." "Traiesc. E cald in camera. E lumina. Iau o carte in mana. Cand mi se face prea frig, ma cuibaresc in clipa. Cuib precar." "Drama vietii mele a inceput mai tarziu, cand in locul Cartii am fost silit sa traiesc realitatea." "Ghiceste mai intai: sunt barbat sau femeie? Asta te va face sa-mi mai citesti o data numele, peste care ai trecut, poate, ca peste un bloc compact de wingdings."
"Ma-nnebunesc sa ma duc in vizite." "Realitatea visului e mai vie decat realitatea propriu-zisa."
(H., nu te mai apuca de citit ca nu mai ai timp de "trait" !!!)
"18 ani. Nu pot sa vorbesc pentru ca nu am destul timp. Refuz sa vorbesc in asemenea conditii. Omul din fata mea e grabit. Refuz sa vorbesc pentru ca ar trebui sa simplific, ar trebui sa elimin si golurile, pauzele necesare." "Ceea ce pot spune cu certitudine e ca mereu am asteptat ceva. Cred ca ar fi cazul sa renunt, acum, la alte explicatii. N-as putea sa explic nici lucruri mai simple."
(Multumiri dragilor mei prieteni: O.P., S.P., M.C., G.L., N.M., E.I. care m-au ajutat sa ma descalcesc ACUM, "pururi tanar infasurat in pixeli".)